Ne înfurie faptul că în loc să primeze grija pentru oameni, preocuparea elitelor este doar pentru perpetuarea speciei. Se înmagazinează de la semințe și ADN, până la informații culturale, științifice și tehnologice. În timp ce sunt exploatate resursele Pământului fără discernământ, se alocă sume imense în perspectiva colonizării altor planete. Ne întrebăm, câți oameni vor supraviețui unor catastrofe, câți vor avea acces în refugii subterane și câți vor putea accede în colonii spațiale. La aceste întrebări nu se răspunde, pentru că în perioade de criză (sanitară, războaie, calamități), mai pe față, mai pe ascuns este agreată soluția „selecției naturale” și se cochetează cu ideea „trăiască cine poate și cine trebuie”.
De-a lungul istoriei, războaiele, epidemiile, mutațiile climaterice și crizele economice au provocat pierderi umane imense. Cu toate acestea, „am continuat să existăm ca specie și să progresăm”. Acesta este argumentul optimist agreat de istorici, oameni de știință și chiar de preoți atunci când se referă la evoluția omenirii. Milioanele de morți sunt amintiri și cu cât trece timpul devin simple procente și numere. Ciuma Neagră, în sec XIV, 30-60% din populația Europei. Primul Război Mondial, 43 milioane de morți, Gripa Spaniolă, 100 milioane de victime, Al Doilea Război Mondial, 12 milioane de morți la care se adaogă cei peste 60 milioane de decedați după Hiroshima și Nagasaki. Lista poate continua cu victimele comunismului, cu pierderile umane din Vietnam, Coreea, până la cele provocate de virusul Corona, războiul din Ucraina, Fâșia Gaza, Orientul Mijlociu (Liban, Iran, Israel, Emirate, Arabia Saudită…). În secolul XXI, nu este posibil, nu avem scuză să ne continuăm existența indiferenți față de semenii noștri. Cu asemenea mentalitate nu ne deosebim de o cireadă de antilope care se împrăștie, lăsând în urma lor pe cele mai slabe pradă leilor.
Nu credem că exagerăm, dacă ne pregătim pentru o nouă catastrofă umanitară. Sunt posibile toate variantele: război nuclear, război economic, chimic, biologic, terorism la scară mondială, criză energetică majoră. În ultimii ani, unii liderii au luat-o razna și au căzut în capcana propriilor decizii. Imaginați-vă un tigru încolțit; imprevizibil, feroce, turbat.
Oamenii sunt un mozaic de defecte și calități. La unii primează calitățile, la alții defectele. Progresul speciei nu a modificat componența însușirilor. Raportul procentual dintre defecte și calități este mereu același. El poate fi judecat prin prisma instinctelor primare, caracterului și al faptelor. Generație după generație, trăim, în vremuri liniștite, cu impresia că suntem superiori, evoluați și căutăm cu disperare, printre noi, modele de altruism, moralitate și solidaritate, doar să mai salvăm din aparențe. În acest fel ne amăgim, până când războaiele, calamitățile și molimele trezesc din noi instinctele animalice. Astfel putem înțelege manifestările iraționale, uneori sălbatice și cinice provocate de situații care ne afectează direct sau indirect și care ne tulbură liniștea. În această perioadă (și)în România observăm astfel de reacții față de realitatea trăită – însă cu specific românesc. Bigotismul este înțeles drept credință, bășcălia drept umor, grobianismul se vrea revoltă și prostia, musai știință. Oare cum va fi revenirea la normalitate, când aceasta va fi posibil?
