Motto. „Numeroşi experţi estimează că biodiversitatea este mai ameninţată în prezent decât în epoca în care au dispărut dinozaurii, în urmă cu 65 milioane ani.” (Jeffrey McNeely, ONU, 2005)
Știați că? • Cuvântul cauciuc provine din ”caucho”, care în limbajul indienilor din bazinul Amazonului înseamnă ”lacrimi de arbore”. • Palmierul Awarra din America de Sud are trunchiul acoperit cu țepi otrăvitori. Vechii aborigeni îi pedepseau pe criminali, silindu-i să se cațere până-n vârful palmierului. Niciun condamnat nu scăpa cu viață. • Copacul cel mai solitar din lume e considerat un palmier care crește în oaza Terrer din Sahara. Cei mai apropiați copaci se află la o mie de kilometri de el.
Omul verde. În ultimii ani, o nouă figură masculină, virilă, însoțită de ritualurile sale de invocare, a apărut în panteonul și iconografia neopăgânilor: Omul Verde (vezi foto). Expresia „ Omul Verde” a fost inventată și utilizată în literatură la sfârșitul anilor 1930. El este numit și Jack în Verde. Această figură este sculptată în piatră pe unele structuri medievale din întreaga Europă. Se crede că reprezintă o zeitate vegetală antică. Omul Verde este descris și înfățișat ca „un cap înfrunzit”, adică făcut din frunze și viță-de-vie, în mijlocul căruia se poate distinge, mai mult sau mai puțin clar, o față umană și, uneori, o față pe jumătate umană, pe jumătate animală – în acest ultim caz, fața creaturii este uneori surmontată de coarne abia vizibile care se contopesc cu vegetația. Figura medievală ar putea fi o adaptare a unei alte figuri folosite în zidăria decorativă din perioada romană sau ar putea fi de origine celtică, deoarece este foarte asemănătoare cu anumite figuri înfățișate în culturile celtice și scandinave. Omul Verde era atunci Derg Corra (omul din copac) din mitologia celtică sau o variantă a lui Cernunnos, zeul cerb. Dar Omul Verde nu este o figură strict europeană, deoarece apare și în arhitectura și iconografia asiatică, indiană și arabă. Prin urmare, majoritatea neopăgânilor cred că această figură reprezintă pur și simplu ideea că Omul și Natura sunt una. În cele din urmă, Omul Verde poate simboliza pur și simplu personificarea naturii sălbatice. În acest caz, el ar fi o emblemă a principiului masculin care contrabalansează puterea copleșitoare a Zeiței și un simbol al energiei vitale. (Anne-Marie Lassallette-Carassou „Vrăjitorii albi ai Americii contemporane”, 2006)
Eternitatea hoţiei. „Pe la începutul secolului trecut, cercetătorul I.A. Candrea a cules din Cămărzana, Ţara Oaşului, o strigătură plină de amărăciune: ”Cântă cucuʼ prin pădure / Cine-o furat să mai fure, / Pe păgubaş să-l spânzure”. Desigur, era ţâpurită, adică strigată, solo voce, să se audă. Şi era adecvată prin conţinut unor realităţi de acum mai bine de un secol. Strigătura nu şi-a pierdut însă actualitatea. Se vede asta foarte bine, e suficient doar să ne uităm în jur. Dar dacă atunci era doar strigată, azi e acompaniată. La trompetă. La trompete, mai exact. La trompetele partidelor.” (Ioan Nistor)
Pațachină. De fapt, aceasta este o plantă, numită în latinește ”Rubia tinctorum”, dar tot astfel erau numite femeile de moravuri ușoare. Care este rădăcina acestei ”pațachine”? În București exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Pațac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un ”șantan” pe Bulevardul Elisabeta, importând de la Viena niște ”fete vesele” care circulau seara pe bulevard, în fața ”instituției”, ca să atragă clientela. Acestea erau ”fetele lui Pațac”, adică ”pațachine”…
Pleurotus. Ciupercile Pleurotus sunt bune în cure de slăbire, datorită conținutului mare de fibre, care ajută tranzitul intestinal. Oferă senzația de sațietate și îi dă timp organismului pentru a putea digera corect alimentele consumate. Ele previn stresul oxidativ datorită conținutului de vitaminele C și E, care anihilează radicalii liberi. Protejează ficatului, deoarece nu conțin grăsimi, iar compușii din interiorul lor au capacitatea de a diminua efectele negative pe care anumite toxine le pot aduce organismului. Susțin funcționarea sistemului nervos datorită conținutului bogat de vitamina B, complex cu un rol esențial pentru buna funcționare a sistemului nervos. Pleurotus protejează sănătatea inimii și a aparatului circulator și reduc, în mod natural, nivelul de colesterol. Reduc îmbătrânirea celulară datorită acțiunii antioxidante produse de vitaminele C și E. Sunt sărace în calorii și au un indice glicemic scăzut. Tocăniță de ciuperci cu sos de vin. Ingrediente 500 g ciuperci Pleurotus; 150 ml vin roșu; 50 ml ulei; o ceapă; 2 linguri sos de roșii; 5 căței de usturoi; sare, piper, cimbru. Mod de preparare: taie ciupercile felii subțiri și pune-le la călit în ulei încins împreună cu ceapa tocată mărunt. Separat, într-un bol, amestecă vinul cu sosul de roșii, condimente și adaugă-le în tigaie, peste ciuperci. Lasă-le pentru 10 minute să fiarbă împreună, apoi, adaugă și usturoiul pisat și mai lasă, la foc mic, pentru 5 minute. Amestecă mereu pentru a nu se lipi de fundul vasului și pentru a se încorpora bine toate ingredientele. Presară pătrunjel verde deasupra, și asta este tot.
Premoniție. Pentru poetul Ovidiu, vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră decât exilul pe litoralul românesc.
Împăduriri. Primele lucrări organizate de împăduriri s-au realizat în Bucovina în anul 1818, în Ocolul Silvic Codrul Voievodesei (Marginea) şi au constat din plantaţii cu puieţi de larice, dar abia după 1875 a început o activitate mai susţinută în acest sens, soldată şi cu înfiinţarea de pepiniere silvice. Astfel, în ultimul pătrar al secolului XIX, se împăduriseră în Bucovina peste 22.000 ha. • O realizare remarcabilă, demnă de admiraţie chiar şi în zilele noastre, sunt lucrările susţinute de împădurire a muntelui Muncelul, din Pojorâta. Acest gol montan întins pe o suprafaţă de 500 de ha, neproductiv şi stâncos, a fost împădurit la cumpăna dintre veacurile XIX şi XX cu larice, molid, pin silvestru şi pin cembra. Pentru reuşita lucrării s-a cărat pământ cu raniţa, pus în cuib la rădăcina puieţilor, făcându-se ulterior repetate completări. Sisificul efort a durat peste trei decenii.
Superstiții silvane. Arborele. ”Când ciclul natural este afectat, natura răspunde. Pornind de la această premisă, unii cred că plantele de exterior închise în casă se vor usca, vor muri și-i vor contagia cu suflul morții pe ocupanții casei. Această credință veche de numai două secole și de origine urbană merge mână în mână cu o alta, care spune că nu e bine să împarți dormitorul cu specii vegetale. Pentru că înțeapă și au o rezistență ”diabolică”, în țările din bazinul mediteranean și din Orientul Apropiat, se crede că, așezați la uși sau ferestre, cactușii capturează și sufocă spiritele rele.” Bufnița. ”Venerată multă vreme ca simbol al înțelepciunii, asociat zeiței Atena, cucuveaua a trecut prin secole în categoria creaturilor detestate. Romanii au fost primii care i-au discreditat reputația, deoarece credeau că o femeie își mărturisea cele mai intime secrete dacă, în timp ce dormea, i se așeza pe sânul stâng inima unei bufnițe. Teofrast, Ovidiu, Chaucer, Shakespeare au semnalat apariția nocturnă și țipătul bufniței ca o reprezentare a morții venite în căutarea cuiva, mai ales dacă pasărea se așază pe pervazul ferestrei sau pe acoperișul unei case.” (Irene Claver, Cartea cărților de superstiții, Ed. Curtea Veche, 2012)
