Vă propun o temă-întrebare referitoare la vulnerabilitatea economiei moderne generată de șocurile legate de aprovizionarea și prețurile energiei, mineralelor, produselor sensibile (cipuri, în zilele noastre) sau de asigurarea rutelor de transport. Situația economiei mondiale, sub acest aspect, îmi amintește de șocurile anterioare celor două războaie mondiale (embargouri, control exclusiv al rutelor de aprovizionare sau blocarea porturilor adversarilor), la care se adaugă și crizele de pe piața financiară. Nu cred că sunt singurul care are o asemenea neliniște, dar nu o văd manifestându-se și în ”cancelariile” marilor puteri. De ce? Greu de dat un răspuns categoric, care să rezolve dilema, dar manifestările liderilor (Putin, Xi, Kim, Trump etc.) mă îndeamnă să iau în considerare și starea lor psihică.
În întreaga sa istorie, omenirea a fost puternic afectată de șocuri, de la secetă, inundații și miniglaciațiuni (cu un rol esențial în apariția omului modern în Europa, cel puțin), până la războaie sau pandemii (ciuma bubonică în Europa sau variola în America Latină). Efectele au fost devastatoare, au generat schimbări politico-militare și economico-sociale majore și chiar dispariția unor civilizații avansate (vezi mayașii, spre exemplu). În istoria modernă, șocurile economice au determinat războaie de cucerire (colonizare) pentru controlul unor resurse (minerale sau energetice), destrămarea imperiilor (Franța, Marea Britanie, Spania, Portugalia etc.) și pierderea posesiunilor de peste mări, în momentul apariției altor actori pe scena mondială (sub acoperire ideologică, precum URSS sau China, în zilele noastre). Economicul decide, iar politica, administrația, zona socială, culturală etc. se supun.
În zilele noastre, economiile statelor puternice au devenit capabile să depășească șocurile pe termen scurt și în zone restrânse ca întindere. Există o politică a statelor de constituire de stocuri de materii prime, combustibili, alimente, medicamente, dar și de armament necesar apărării, care să asigure funcționarea economică pentru o anumită perioadă. În această perioadă, diplomația economică, care lipsește flagrant României, reușește să identifice noi furnizori, să renegocieze cu producătorii mai supărați (vezi războaiele petrolului din anii ’70) și să stabilească noi rute de transport, modalități de finanțare etc. Problemele apar când șocurile se manifestă la nivel planetar (minerale sensibile, cipuri sau energie). Prețurile cresc, apar blocaje în comerțul mondial (China și pământurile rare, spre exemplu), sunt suprataxate sau sunt interzise importurile peste o anumită cantitate, pentru protecția producătorilor proprii, deci un război comercial care, în condiții extreme, se poate transforma în conflict militar, cel mai sinistru scenariu posibil în era nucleară.
Care sunt reacțiile necesare? Cine sunt actorii puternici și credibili, capabili să-și asume sarcina rezolvării disputelor economice și geostrategice? Acestea sunt întrebările acestui articol. ONU, instituția internațională cu aproximativ 200 de state membre, este cea înființată după război în acest scop. Împreună cu agențiile sale, FMI, BM etc., s-a achitat în mod mulțumitor de obligațiile sale, devenind un organism credibil și echidistant în pacificarea disputelor interstatale. Alianțele economice (UE, ASEAN) sau politico-militare (NATO) au negociat eficient rezolvarea diferendelor apărute în diferite zone, fiind mediatori respectați sau temuți. Trebuie să pornim de la adevărul că, în lumea de azi, nu există nicio țară invulnerabilă la șocuri economice, nici cele care posedă rezerve uriașe, precum Rusia, iar presiunea pe care instituțiile internaționale și alianțele zonale o exercită are, în majoritatea cazurilor, succes (eșec în Ucraina sau Orientul Mijlociu, unde interesele geopolitice primează).
România și aliații săi (în acest caz, e bine să ascultăm pe deplin UE și NATO) trebuie să se adapteze noilor șocuri economice. Să depistăm noi furnizori de petrol, să amânăm puțin Green Deal-ul și să investim consistent în apărare, dacă vrem să ne conservăm nivelul de trai și poziția în lume. Altfel…
