Motto. „Cred în Cosmos. Cu toții suntem legați de cosmos. Uită-te la soare, dacă nu există soare, atunci nu putem exista. Deci natura este zeul meu. Pentru mine natura este sfântă. Copacii sunt templele mele și pădurile sunt catedralele mele.” (Mihail Gorbaciov)
Cântecul ursarului. ”Joacă bine, / Moș Martine, / ș-oi avea/grijă de tine. / O duci greu / pe două labe, / blană rară, / coaste slabe. / Colți știrbiți, / ciuntite gheare, / botniță / la botu-n fiare. / Hămesit / de-ți mesteci lanțul, / mormăi când / începe danțu. / Plozi și câini / te smulg, te toacă, / doar bătut / ți-arde de joacă. / Tu pe jos, / io în căruță, / porți izmene / de maimuță. / Și tichie / pe-o ureche, / dus de-un veac / pe calea veche. / Nu ți-e truda / în zadar: / te-am gătit / ca pe-un jandar. / Fedeleș ți-am / strâns puterea, / scuipi de ciudă / ca muierea. / Zic din fluier, / joci în dungă, / lingi măciuca, / eu bag în pungă! / Bați mătănii / Tumba-n loc / și de leac / dai smoc de smoc. / Calci bolnavii / peste șale, / mai sunt / minunile tale. / Jugănit, flămând / și orb: / ești al meu, / din ochi te sorb. / Dar să nu vrei / să mă pupi: / ce ții-n brațe / strângi de rupi. / Între noi, ca / să-mi fii dragu / ai doar frica / și ciomagu.” (Ion Vinea, 1885-1964)
Stejarul. Stejarul poate trăi peste 1000 de ani, transformându-se într-un adevărat monument viu al naturii, o prezență care rămâne neclintită în timp ce lumea din jur se schimbă continuu. Este unul dintre puținii arbori capabili să traverseze secole întregi, purtând în trunchiul său istoria tăcută a pământului. Longevitatea stejarului îi permite să devină martorul unor transformări profunde ale mediului. Vede apariția și dispariția pădurilor, schimbările climatice, evoluția comunităților umane și revenirea naturii în locuri în care părea că nu mai are loc. Rezistența lui se datorează unui lemn extrem de dens și durabil, aproape imposibil de atacat de dăunători sau boli. Această structură îl ajută să se mențină sănătos și puternic chiar și în condiții care ar afecta grav alți arbori. Rădăcinile masive care pătrund adânc în sol îi oferă stabilitate impecabilă. Ele îi permit să facă față unor furtuni devastatoare, unor vânturi puternice și chiar unor perioade lungi de secetă, rămânând un simbol al echilibrului natural. Odată ajuns la maturitate, stejarul devine casa a numeroase specii. Păsările își fac cuiburi în crengile sale, veverițele își ascund proviziile, insectele își creează ecosisteme sub scoarța lui, iar mici mamifere găsesc protecție în umbra lui. Ciclul frunzelor sale reflectă ritmul lent și sigur al naturii. Primăvara aduce verde crud, vara creează umbră densă, toamna oferă un spectacol de culori, iar iarna rămân uneori pe ramuri frunze uscate, protejând mugurii tineri. De-a lungul istoriei, lemnul de stejar a fost ales pentru construcții ce trebuiau să dureze generații. Poduri, temple, corăbii, mobilier și clădiri au fost create din acest lemn legendar, care poate rezista sute de ani fără să-și piardă integritatea. În mitologie, stejarul a fost considerat arbore sacru, asociat cu forța, curajul și înțelepciunea. Popoarele antice îl venerau ca pe o conexiune între pământ și cer, un simbol al puterii divine și al răbdării eterne a naturii. ⃰ A planta copaci este cel mai puțin egocentric lucru pe care îl putem face. Este un act de credință mai pur decât a procrea copii. (Thornton Niven Wilder)
Cerb. ”Ieri a venit un cerb frumos la gară / Să-și ieie un bilet de rouă moale. / Vroia să plece. Pentru prima oară / Pe la ghișeie vechi dădea târcoale. / Creșteau încet, pe coarnele lui triste / mari portocale clătinând lichide / Bucăți de zahăr candel, translucide. / Femei se ofereau ca să-l proteje / Să intre elegant la clasa-ntâia, / Să aburească-oglinzile cu nara, / Când leșină, să-i stoarcă lin lămâia / Pe limba lui blajină cum e ceara. / Dar l-au predat în haltă conductorii / Și a rămas, cu iuți bătăi de pleoapă, / Să plâng-adânc, la marginile orei / În umbra unui turn lipsit de apă.” (Emil Brumaru)
Deosebire. – Prin ce se deosebește dna ministru a Mediului de un terorist? – Cu teroristul mai poți negocia! ⃰ Este nevoie de un om nobil pentru a planta sămânța unui copac care într-o zi va oferi umbră unor oameni pe care poate el nu-i va întâlni niciodată. (D. Elton Trueblood). ⃰ Mângâieri. „În dragoste, mângâierile au rostul lor, asemenea frunzelor unui pom. Fără ele, dragostea s-ar stinge din rădăcină.” (N. Hawthorne)
Legile lui Murphy despre sex (2). 8. Nu face sex cu cineva din biroul tău! 9. Sexul e ca zăpada: nu știi niciodată câți centimetri o să ai și nici cât o să țină. 10. Un bărbat în casă valorează – oricum ar fi el – cât doi de pe stradă. 11. Virginitatea poate fi vindecată. 12. Când o nevastă te înțelege, de obicei nu te mai ascultă. 13. Nu te culca niciodată cu cineva mai nebun decât tine. 14. Calitățile care o atrag pe femeie la un bărbat sunt tocmai cele pe care ea nu le va mai suporta mai târziu. 15. Sexul este „murdar” doar dacă este făcut cum trebuie. ⃰ Dacă mi s-ar spune că lumea se va sfârși mâine, tot aș planta un măr. (Martin Luther King). ⃰ Orice prost poate distruge copacii; ei nu pot fugi. (John Muir)
Urarea iepurilor (la pensionarea unui activ vânător). ”De-acum și până ne-i vedea / Rugina pușca să ți-o roadă, / Să nu mai poți trage cu ea / Și să ne pui sare… pe coadă!” (Vasile Vorobeț).
Scumpire. ”Nici nu-ncape vorbă / Azi, pe timp de-ngheț, / Te-ncălzești la sobă / Dar te arzi la preț.” (Ion Drăgnescu). ⃰ Plantând un copac, luăm măsuri pentru a face planeta noastră un loc mai sănătos și mai fericit, nu doar pentru noi înșine, ci și pentru cei care vor veni după noi. (Oliver Wendell Holmes Jr.)
Presimțire (Discuție în culisele guvernului de coaliție). – Iubito, presimt că vrei să mă părăsești. – Pfff!… ce-ți mai place să strici surprizele!
Dependenți (de sex). Până în 1970, Organizația Mondială a Sănătății nu clasificase drept boală dependența de sex. Abia din acel an a început să fie catalogată și percepută ca o adicție asemănătoare cu acelea față de droguri, alcool ori jocurile de noroc. Chiar și acum mulți bărbați consideră un merit și un elogiu faptul de a fi diagnosticați ca dependenți de sex. ”De fapt – scrie Paula Izquierdo – este vorba despre o boală complexă și într-un oarecare sens machiavellică și bineînțeles cu totul nerecomandabilă, tocmai pentru că este legată de un act despre care se presupune că oferă plăcere și satisfacție, în timp ce lucrurile stau cu totul altfel.” Fiți, deci, cu măsură, independenți… dar nu total! Însuși Sf. Augustin implorase să i se ofere castitatea…dar nu chiar foarte repede…
Cuvinte din vecini. „Multe din cuvintele turcești împrumutate în secolul al XVII-lea au intrat în limba comună și în limba literară, menținându-se până în zilele noastre: abanos, acaret, alai, anteriu, arnăut, bacșiș, belea, bidiviu, bocluc, buluc, cafea, calabalâc, calfă, capac, cașcaval, ceardac, ceauș, chef, chindie, chirie, cioban, cirac, cișmea, ciubuc, cârmâz, conac, culă, cusur, damla (devenit: dambla), dimie, divan, dugheană, dușman, geambaș, giuvaer, hac, hain, halva, hambar, han, harbuz, hatâr, herghelie, ibrișir, iureș, leafă, liliac (animal), liman, mahala, mahmur, maidan, marafet, mezat, murdar, mușama, nai, oca, odaie, para, pehlivan, perdea, pezevenghi, raft, salahor, saltea, samsar, samur, schele, soi, surghiun, surlă, șiret („isteț”, „viclean”), tain, taraf, tichie, tingire, tiptil, tutun, ursuz, zaraf, zor, etc.” (Sursa: Acad. Al. Rosetti, B. Cazacu, Istoria limbii române literare, I, București, 1961). ⃰ Pierino, după ore, că se duce la colega lui și o întreabă dacă ea poate merge să-i dea un măr din livada familiei ei, iar fetița este de acord. De îndată ce fetița ajunge acasă, mama ei o întreabă: „Ce ai făcut astăzi?” Iar fetița spune: „M-am urcat în pom ca să-i iau lui Pierino un măr.” Mama spune: „Dar draga mea, știi că Pierino te pune să te urci în pom pentru că vrea să-ți vadă chiloțeii tăi cu figurine.” Fetița spune: „Da, știu, dar azi l-am păcălit: mi-am dat jos chiloțeii și i-am pus în ghiozdan” ⃰ Eva către Adam: – Mai vrei un măr? Adam: – Nu, mersi… sincer, aș bea o țuică… ⃰
