Unii au voie să și piardă

Am stat în fiecare din cele cinci nopți olimpice de până acum, așteptând atât spectacolul în sine, cât și performanțele care să-ți rămână în amintire. Și în suflet, dacă ele aparțin delegației României. Astfel, am tremurat pentru Chițu și Căprioriu, pentru Crișan, pentru Ponor și Drăgulescu, pentru handbaliste. La capătul celor 120 de ore de Olimpiadă, m-am ales cu dureri de cap, de stomac, cu o oboseală cronicizată la extrem, cu draci, cu mai mult de un cartuș de țigări fumate și cu o amărăciune vecină cu depresia. Asta, pentru că dincolo de nereușitele venite pe bandă rulantă, am constatat cu durerea fostului sportiv că pentru imensa majoritate a competitorilor noștri deplasarea în partea ailaltă a planetei este privită mai degrabă ca o vacanță binemeritată după efortul depus în cei patru ani dintre Olimpiade ori ca o obligație de serviciu peste care nu poți sări, că te penalizează șefu’. Unora parcă le mai lipseau doar clasicele mânecuțe de contabili sătui până-n gât de adunat la cifre toată ziua: niște fețe de plictisiți, de apatici, de dezinteresați, încât ajungi să te întrebi, iar și iar, dacă nu suntem totuși o nație cu mari dereglări genetice. Dintre toți sportivii români pe care i-am văzut la lucru, de fapt mai degrabă la odihnă, în aceste zile, nu m-au impresionat cu adevărat plăcut decât Adrian Crișan (pe care l-a bușit plânsul la începutul interviului de după victoria împotriva coreeanului) și dublul nostru redevenit de vis de la tenis de câmp. Victoria lui Mergea și Tecău împotriva brazilienilor, într-o atmosferă pe lângă care cea de la fotbal pare paradisiacă, a arătat că dincolo de știința jocului, băieții ăștia doi au și tăria de caracter fără care nu te poți numi sportiv de performanță. Cei trei despre care am vorbit acum, la urmă, se numără printre cei care și când pierd știi că au dat tot ce puteau, așa cum s-a întâmplat cu Crișan. Sper ca Mergea și Tecău să câștige aurul. Iar dacă nu se va întâmpla, înseamnă pur și simplu că au dat peste unii mai buni ca ei. Se numără printre cei care au voie să și piardă.