Precum adevărul, binele este unul singur. Adevăruri nespuse sau rostite în mod incomplet există, dar jumătăți de bine nu. Tot ceea ce înseamnă acest termen (estetica frumosului, bunătatea, curajul și înțelepciunea) reprezintă valori fundamentale care au existat ca laitmotiv în întreaga mea existență.
„Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune,
El și răsare undeva.”
– Mihai Eminescu
Mai mult de un deceniu petrecut la școală. Poate suna clișeic, dar consider că școala este o cetate în care se educă nu doar mințile oamenilor, ci și sufletele. Profesorii mei nu au fost doar dascăli, ci, de cele mai multe ori, adevărate repere, ființe care m-au încurajat să devin persoana de astăzi.
În realitate, în universul literelor și al cifrelor nu există limite. Universul este, prin structura sa, muzical; alcătuirea lui este guvernată de legile armoniei.
Aveam șase ani când am pășit pentru prima dată în școala primară. Era luna septembrie, dar afară soarele continua să lumineze. Motoarele cerești eram noi, elevii din curtea școlii. S-a auzit brusc clopoțelul de intrare. Deodată, fiecare elev se îndrepta spre propria clasă. Lumina din clădire se manifesta ca o substanță a lumii. Îmi plăcea să mă simt înconjurată de cărți, de colegi și de doamna învățătoare.
Cea mai frumoasă amintire din acea perioadă a fost momentul în care doamna învățătoare a organizat un concurs prin care cei care făceau parte din clasa noastră aveau oportunitatea de a se autodepăși.
Regulile concursului erau simple: era necesar să citim cât mai multe cărți și să rezolvăm cât mai multe exerciții, atât la limba română, cât și la matematică.
În acel moment am simțit cum a început să mi se dezvolte spiritul critic.
Consider că lectura este una dintre cele mai importante modalități prin care spiritul critic poate fi cultivat.
Dar nu doar lectura, ci și arta, prin întreaga sa semnificație.
Vizitarea unui muzeu de artă sau contemplarea unei picturi ori a unei sculpturi nu face altceva decât să îți înalțe spiritul și să te conducă în lumea rotirii binelui, în care timpul perpetuează tinerețea.
Mă simțeam ca într-un vis atunci când pășeam în sala de curs din ciclul primar. Era o stare de farmec.
Clasa era împodobită cu cărți și cu bucurie, pentru că la școală fiecare putea să fie autentic.
Nu mai exista niciun acord între superficialitate și nesiguranță.
În gimnaziu, fiecare oră de curs era plină de emoții. Începând cu ora de matematică și până la ora de arte plastice, în care ne manifestam liber talentul. La liceu, cel mai mult am apreciat seriozitatea profesorilor. Ni s-a spus chiar din prima zi faptul că școala este o instituție fundamentală în formarea personalității, ea fiind un creuzet în care se formează adevăratele caractere.
În plus, una dintre cărțile mele favorite, pe care le-am lecturat în liceu, este Madame Bovary de Gustave Flaubert. Dar, pentru început, ce înseamnă bovarismul? Conform DEX, „tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își construiesc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor”, acest termen fiind inspirat din povestea de viață a protagonistei cărții, Emma Bovary.
Fascinant este, de asemenea, faptul că, într-unul dintre interviurile sale, Flaubert mărturisește: « Madame Bovary, c’est moi. », afirmație care a stârnit numeroase controverse în lumea literară a vremii.
Madame Bovary, scris de Gustave Flaubert, este un roman clasic al literaturii franceze care impresionează prin profunzimea personajelor și prin actualitatea temelor abordate. Cartea spune povestea Emmei Bovary, o tânără sensibilă și visătoare, care își dorește o viață asemănătoare celor din romanele romantice pe care le citește.
Ea este îndrăgostită de ideea de dragoste, nu de persoana în sine. Este victima propriei imaginații. Se îndrăgostește de perfecțiuni inexistente, pe care și le-a creat de una singură.
Emma se căsătorește cu Charles Bovary, un medic de provincie, însă căsnicia nu îi aduce fericirea la care visa. Dezamăgită de monotonia vieții de zi cu zi, ea începe să caute emoții puternice și idealuri imposibil de atins. În încercarea de a-și transforma existența într-una spectaculoasă, Emma se implică în alte relații și cheltuiește sume mari de bani pentru a fi din nou fericită. Treptat, alegerile sale o conduc spre datorii uriașe și spre un profund dezechilibru sufletesc.
Romanul urmărește cu atenție transformarea personajului principal și evidențiază conflictul dintre vis și realitate. Emma Bovary este o eroină care își dorește să trăiască intens, dar care nu reușește să accepte limitele lumii în care trăiește. Finalul este dramatic și demonstrează cât de periculoasă poate fi fuga continuă de realitatea ,,plată ca trotuarul” (cum mărturisește protagonista).
Astfel, literatura rămâne o piatră de temelie atât în existența elevilor de gimnaziu, cât și în cea a liceenilor, deoarece se adresează tuturor categoriilor de vârstă.
Bianca NATI
