Doi frați din Drăgoiești demonstrează cum un tată fără școală a crescut doi tineri de aur pentru județul Suceava. Iosiv este campion internațional la lupte greco-romane și va reprezenta România la Europene, în timp ce fratele său, Ricardo, finalizează studiile universitare și gestionează o afacere proprie. Cu toate acestea, acasă, recunoașterea comunității se lasă așteptată, blocată în prejudecăți vechi.
Povestea lui Iosiv Zlotar pe salteaua de lupte a început dintr-o întâmplare, în urmă cu patru ani. Pe când avea 15 ani și era elev la școala profesională de la Liceul Alimentar, adolescentul din Drăgoiești a atras atenția printr-un mod inedit de a se distra: mergea în mâini pe terenul de sport. Cel care a sesizat calitățile fizice native ale băiatului a fost antrenorul Robert Bighei, din Rădăuți. „M-a întrebat dacă vreau să fac lupte. Habar n-aveam în ce mă bag, credeam că e ceva de dat cu pumnul”, își amintește astăzi Iosiv, zâmbind.
Robert Bighei l-a recomandat imediat antrenorului Andrei Bolohan de la Clubul Sportiv Municipal (CSM) Suceava, care l-a integrat direct în programul de pregătire. Impactul cu sportul de performanță a fost brutal, dar decisiv. „Am făcut un antrenament de forță intens și am dat o probă, după care am avut febră musculară o săptămână. A fost un antrenament pe care n-o să-l uit niciodată. Apoi am tot așteptat să pună sacii de box, până am descoperit că la lupte sunt doar procedee, că nu dai cu pumnii. Mi-a plăcut și am rămas”, povestește tânărul.
- Aur pentru România și visul european de la Skopje
Ceea ce a urmat a fost o succesiune de sacrificii, antrenamente zilnice și o ascensiune rapidă. La vârsta de 18 ani, Iosiv era deja dublu campion național, având în palmares și alte medalii de argint și bronz. În prezent, sportivul are dublă legitimare: este component al clubului CSM Suceava la categoria seniori și evoluează pentru Rapid București la categoria de vârstă sub 20 de ani (U20). Pentru clubul sucevean, anul trecut a obținut două titluri de vicecampion național la seniori.
Cea mai recentă și răsunătoare performanță a venit chiar zilele trecute. În perioada 4-7 iunie 2026, Bucureștiul a găzduit Turneul Internațional de lupte „Dumitru Pîrvulescu & Vasile Iorga”. Iosiv Zlotar a reușit o performanță remarcabilă, aducând singura medalie de aur pentru delegația României la această competiție internațională, performanță completată și de o medalie de bronz la campionatul național.
Pentru luptătorul sucevean nu există însă timp de repaus. Luna viitoare, în perioada 6-12 iulie 2026, Iosiv va reprezenta România la Campionatul European de Lupte U20 din Skopje, Macedonia de Nord. Ținta lui este clară: treapta cea mai înaltă a podiumului la stilul greco-romane. „Îmi doresc să cânte imnul pentru mine”, mărturisește tânărul, amintindu-și cu emoție că la primul său titlu național lacrimile i-au curs pe obraji. Planurile sale nu se opresc la sport; din toamnă, vrea să urmeze cursurile liceale la seral și ulterior să dea admitere la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava (USV).
- Ricardo: licențiat în sport, antreprenor și pionier al educației în familie
În aceeași oglindă a ambiției se privește și fratele mai mare al lui Iosiv, Ricardo. Acesta termină în prezent cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul USV, devenind un model în comunitatea sa. Anterior, el a fost singurul elev de etnie romă care a absolvit cu examen de bacalaureat Liceul cu Program Sportiv din Suceava, după ce a practicat fotbalul de performanță.
Pe lângă studii, Ricardo a demonstrat și spirit antreprenorial. El a accesat o finanțare din fonduri europene printr-un proiect dedicat sprijinirii tinerilor din medii dezavantajate, în special de etnie romă, și a pus pe picioare afacerea „Rulota satului”. Un business mobil axat pe pizza, sandvișuri și produse de tip crispy. Dorința lui este să rămână în localitatea natală, Drăgoiești, pentru a profesa ca profesor de educație fizică, dezvoltându-și în paralel afacerea.
- „Când câștigi, ești românul nostru. Când pierzi, ești țigan”
Dacă în mediul sportiv și cel academic cei doi frați au găsit respect și o a doua familie – „în sport suntem ca o familie, mereu uniți și ne ajutăm reciproc”, spune Iosiv – interacțiunea cu societatea și cu propria comunitate locală scoate la iveală o realitate dură, nuanțată de prejudecăți etnice.
Ricardo vorbește deschis despre barierele invizibile, dar resimțite constant: „La orice mică greșeală, oamenii spun că era normal s-o faci, că ești țigan. Toți credeau că o să mă las de școală, asta se așteptau să fac, dar uite că nu a fost așa. Aspectul fizic contează foarte mult, mai mult decât valorile tale și performanțele pe care le ai. La facultate n-am avut niciodată probleme, mereu am avut sprijin și apreciere, dar nu pot spune că e la fel și în societate, în general”.
Tânărul recunoaște că și în privința afacerii micile răutăți din sat ajung la urechile lui, existând voci care spun public că „nu am ajuns să mâncăm de la țigani”. Această dualitate a acceptării este cel mai bine sintetizată de tatăl băieților, Alexei. Bărbatul simte o undă de mâhnire când observă cum se schimbă discursul public în funcție de rezultatul de pe tabelă: „Atunci când Iosiv luptă și câștigă cu un sportiv străin, publicul din țară zice «uite ce tare e românul nostru». Dacă pierde sau face o greșeală, imediat se aude în jur: «na, țigan, ce să-i faci»”.
Cu toate acestea, în familia Zlotar identitatea nu este o povară și nici un secret. Toți trei afirmă ferm că nu le-a fost niciodată rușine de etnia lor, nu au ascuns-o și o asumă cu mândrie.
- Educația primită de la un tată fără școală
În spatele succesului celor doi tineri se află Alexei, un părinte care a compensat lipsa studiilor proprii prin principii de viață solide transmise copiilor săi. „Eu n-am școală deloc, dar băieților le-am zis să meargă la școală, să fie cuminți, să învețe și să fie ascultători. I-am crescut greu, au muncit de mici”, povestește Alexei. Frații completează imediat portretul tatălui: „ne-a ferit de anturaje rele și ne-a învățat să fim modești”.
Inițial, Alexei s-a opus ideii ca Iosiv să meargă la lupte, crezând că sportul presupune violență fizică brută. După ce a înțeles regulile și disciplina de pe saltele, a devenit cel mai mare susținător al fiului său. Astăzi, tatăl participă la competiții și păstrează evidența celor aproape 25 de medalii aduse acasă.
- Recunoașterea locală: premiu da, „Cetățean de onoare” ba
O amărăciune a familiei rămâne legată de modul în care autoritățile locale din Drăgoiești aleg să valorizeze performanța la nivel înalt. Iosiv face o comparație directă cu colegi de-ai săi de la club care au rezultate similare și care au fost numiți cetățeni de onoare în localitățile lor de domiciliu, beneficiind de susținere morală din partea comunității pe care o reprezintă. Contactat pentru un punct de vedere, primarul comunei Drăgoiești, Constantin Popescu, a precizat că are în vedere recompensarea tânărului sportiv.
Edilul a declarat că va propune Consiliului Local acordarea unui premiu în bani și a unei diplome de merit pentru performanța realizată la turneul internațional din iunie. În ceea ce privește acordarea titlului de cetățean de onoare, primarul a recunoscut că subiectul a făcut obiectul unor discuții în deliberativul local, însă „discuția nu s-a finalizat”, lăsând proiectul într-o stare de incertitudine. Până când comunitatea locală va decide cum și când să își onoreze campionii, Iosiv și Ricardo continuă să își vadă de drumul lor. Unul pe salteaua de competiție din Skopje, celălalt la examenele facultății și lângă cuptorul de pizza, amândoi demonstrând prin fapte că valoarea unui om se măsoară în muncă, nu în prejudecăți.
