Această competiție, care prin durată și număr de participanți a bătut orice record imaginabil, a fost una în care fotbalul a rămas doar un pretext pentru etalarea apucăturilor grotesc-megalomanice ale lui Trump și ale americanilor în general, în aceeași notă ducându-se lupte și pentru fel de fel de recorduri mai degrabă forțate, precum numărul cel mai mare de goluri înscrise în total de un singur jucător într-un număr oarecare de ediții ale Campionatului Mondial sau care fotbalist a ajuns să înscrie în nu știu câte ediții consecutive ale competiției.
În aceeași notă, s-a ajuns ca un bilet la finală să coste oficial cât o mașină bună, iar la negru, cât o întreagă parcare plină! Fotbalul, cândva un sport pentru toată lumea, de la cei mai săraci până la nobilii cu acte, devine de la un an la altul prohibitiv prin prețurile practicate la competiții, în campionatele importante un bilet la un meci de campionat oarecare ajungând deja la 700-800 de euro, cum este cazul partidelor din „El Clasico”.
Una dintre discuțiile de mare adâncime derulate pe parcursul campionatului a fost cea referitoare la cel mai bun fotbalist din lume. Începutul părea să-l plaseze în pole position pe Lionel Messi, care devenise autorul celor mai multe goluri înscrise la „Mondiale” în întreaga carieră (din șase participări), depășindu-l pe Ronaldo, care și el reușise un record: acela de a fi înscris la fiecare dintre cele tot șase ediții la care fusese prezent!
Iar o finală Argentina – Franța părea inevitabilă. Lucrurile au scăpat nițel de sub control, poate și din cauza amestecului de o nesimțire chiar penală la care s-au dedat Trump și Infantino, prin favorizarea pe față a unor echipe, Argentina fiind printre beneficiare.
Ceea ce a urmat ține de suprarealism: Franța n-a jucat nimic în două meciuri consecutive, rămânându-i doar lui Mbappé premiul de consolare, adică detronarea lui Messi și la această ediție, și la „general”, din doar trei participări înscriind mai mult decât Lionel în șase.
Pentru a soluționa și această dilemă: Lionel a participat la șase ediții, a jucat trei finale și a câștigat una, în timp ce Pelé a jucat în patru, câștigând trei, inclusiv pe aceea în care a fost accidentat în semifinală, privind finala din tribună, în Chile, în 1962. Messi a privit această finală din teren!
Nu i s-ar fi cuvenit premiul pentru cel mai tehnic spectator din iarbă, că poate de asta plângea!?
