Senzația pe care o am aici în SUA este că se dă o bătălie la nivel global pentru mințile tinere și talentate. Țările puternice își bazează progresul investind constant în tineri deștepți și muncitori, de orice naționalitate, pe care îi sprijină cu fonduri și încredere. Ca să rezum, în țările dezvoltate tinerii sunt importanți și ocupă un loc central în agenda societății. Se întâmplă la fel în România?
Acum ceva ani buni de zile, Guvernul României, pe atunci, cred, condus de domnul Tăriceanu, a avut o idee excelentă. Ideea a fost de a trimite la studii în străinătate tineri valoroși pe banii statului pentru ca mai apoi să se întoarcă în România pentru a ocupa funcții de conducere și răspundere în administrația publică. Excelent! Statul român a cheltuit 6 milioane de euro trimițând 150 de tineri la universități de prestigiu din Europa de Vest și Statele Unite.
De aici însă, apar lucrurile care mi se par cu totul revoltătoare. Unii tineri trimiși în străinătate au început să aibă întârzieri în primirea banilor, astfel încât au trebuit să caute alte surse de finanțare sau să facă demersuri pentru a le fi acceptate întârzierile plăților. Cei care au terminat studiile, unii chiar șefi de promoție, s-au întors în țară pentru a-și ocupa posturile în administrație, conform contractului. Numai că vedeți, în timp ce tinerii vroiau posturile, posturile nu îi mai voiau pe ei! Unii tineri au fost ținuți pe la uși luni întregi sau trimiși pe la alte studii la Institutul Național de Administrație (INA). Nici după aceste luni de tergiversare nu și-au primit slujbele. Unii au găsit posturi de „conducere și răspundere” vacante, pentru care s-au înscris la concurs. În scurt timp însă, în mod ciudat, acele locuri de muncă au fost eliminate.
În tot acest timp, tinerii sunt obligați prin contract să accepte un loc de muncă de „conducere și răspundere” în domeniul public, altfel fiind nevoiți să returneze banii dați de stat pentru studiile lor.
Doctoranzii din țară o duc mult mai bine? Sute de studenți la doctorat din București, spre exemplu, nu și-au primit bursele lunare de luni de zile. Unii din ei trăiesc de pe banii părinților sau prietenilor. Conform reprezentanților Universității București, vina pare să aparțină Autorității de Management din cadrul Ministerului Muncii, care din cauza birocrației nu a trimis contractele instituționale către universitate.
Întrebat despre această situație, directorul Direcției Finanțare Învățământ Superior din cadrul Ministerului Educației a dat vina pe birocrație și a declarat sec: „Până își primesc banii retroactiv, doctoranzii se pot descurca însă cu un job part-time.”
Poftim? Job part-time??? În situația în care este acum România, ne permitem să ne batem joc în felul acesta de tinerii cei mai valoroși pe care îi avem? Oare chiar suntem atât de tâmpiți?
Ovidiu Cocieru,
Bursier Fulbright
JURNALUL UNUI BURSIER ÎN SUA
Job part-time? Poftim???
Recomandări
Ștefan Amarine, șeful de promoție al specializării Managementul Energiei de la Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor: „Pentru mine, a avea succes înseamnă a fi fericit”
Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR: Fundament pentru un nou model de dezvoltare economică – oportunitatea transformărilor tehnologice pentru IMM-urile din România
O oază de cunoaștere în mediul rural: Proiectul „DeutschLish SUMMER ACADEMY 2026” aduce limbile moderne mai aproape de elevii din familii defavorizate din comuna Ciprian Porumbescu
Petru Pralea-Spînu, șef de promoție al Facultății de Silvicultură: „Succesul este atunci când reușești să îi inspiri pe ceilalți să devină mai buni”
Andra Burac, șefă de promoție a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației: „Îmi doresc să contribui la destigmatizarea tulburărilor de sănătate mintală”
Andrei Tărâță, șef de promoție la Facultatea de Economie, Administrație și Afaceri: „Succesul este alinierea perfectă dintre valorile mele morale și acțiunile mele zilnice”
