În timp ce îmi continuam interviurile și testele din procesul de selecție al bursei Fulbright, am lucrat timp de un an de zile la o firmă mare din Iași pe postul de asistent marketing. Unele lucruri care mi-au fost date să le văd și să le aud în acea firmă mă fac să cred că adevărata criză pe care o traversează România nu este una economică.
Într-o cameră înghesuită, cinci persoane. Fiecare cu calculatorul ei, fiecare separat vizual de un panou. Comunicare minimă. La propriu și la figurat. La un moment dat, directorul general adjunct, mai exact “managerul adjunct”, o tânără pe la treizeci de ani își deschide calculatorul și lucrează în biroul nostru. Discuția din birou ajunge cumva la neperformanța unor angajați. Reacția managerului: “Puneți, domnule, biciul pe ei!”.
Într-una din zile, o colegă mă cheamă și-mi zice în șoaptă: “Vezi că am scris despre tine!”. Îi zic că nu înțeleg. “Păi, uneori trebuie să scriem niște scrisori confidențiale în care ne spunem părerea despre unii colegi. Scrisorile sunt închise în plic și merg la directorul general. El le cere, el le citește”.
Într-un articol scris în “Adevărul” Dinu Patriciu spunea că criza României ține de 20 de ani și este una de leadership. Îmi permit, mai umil, să completez. Criza României este una atât de leadership adevărat, cât și de management adevărat, pe care ca popor nu le înțelegem și pe care habar nu avem cum să le răsplătim. La toate nivelele. Criza vine, cred, din mizeria sufletească în care ne înecăm fiecare valorile în compromisuri, din lipsa de curaj de a deveni oameni curați, profesioniști și vizibili, voci ale verticalității într-un mediu corupător.
Suntem în criză, fiindcă fiecare din noi e în criză și e pierdut, lipsit de o viziune clară, ca într-un labirint.
Întrebarea mea pentru tine este simplă. Ce ai de gând să FACI?
Ovidiu COCIERU
bursier Fulbright
