Premiul pentru…

Acum vreo trei zile, patinând pe telecomandă în pauza dintre reprize, am dat peste un eveniment care tocmai urma să înceapă, dar despre care habar n-aveam că există: Gala anuală a fotbalului spaniol. Am renunțat la repriza cu împiedicați și m-am orientat către transmisia live de la Barcelona. În sală, plin de figuri cunoscute, dar și destui despre care nu știam ce învârt. Prezentatorii evenimentului erau doi: un moș, actor, cam pe tiparul domnului Catena, pardon, Arșinel, și o actriță mult mai tânără, frumoasă în draci, dar și de o eleganță nebună, schimbând rochiile între fiecare două apariții, vreo 7 sau 8 în total. Tataie vorbea extrem de repede, fapt care îngreuna perceperea mesajului de către fotbaliști, dar cred și că glumele erau răsuflate rău, din moment ce moșneagul râdea adesea doar el. N-a mirat pe nimeni că fundașul cel mai bun a fost desemnat Sergio Ramos. Și nici că cel mai bun mijlocaș a fost ales James Rodriguez. Totuși, Messi ce-o fi, dacă nu mijlocaș!? În fine, lui i s-a acordat trofeul pentru cel mai bun atacant, deși parcă nițel mai nimerit ar fi fost Canibalul. Tot Piticul a obținut și trofeul suprem, acela de cel mai bun fotbalist al sezonului trecut, chestie pe deplin justificată. Ciudățenia a fost că s-a mai acordat un premiu, cam ca la Oscar, știți dvs, când de jenă că vreun nume mare n-a câștigat niciodată statueta, se dă un premiu „pentru întreaga carieră”. Ei bine, numele este Cristiano Ronaldo, iar premiul care i-a fost atribuit se intitula „pentru popularitate”, prilej cu care prezentatorii au comunicat câte accesări are pe Facebook, câte pe Twitter și câte pe nu mai știu unde, în total vreo 200 de milioane! Asta se întâmplă la fix două zile după ce Ronaldo accesase… peluza de vreo două ori din lovituri libere, precum și mațele unuia din zid la o a treia! Și dacă o ține tot așa, cred că la anul e candidat doar la Oscarul pentru cascadorii în suprafața de pedeapsă, deși nici astea nu-i mai ies ca pe vremuri.