Despre post și rugăciune

Postim pentru ca să ne desăvârșim. Prin post nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Postul ne ajută să scoatem grăsimile și piatra din inima noastră, ne cultivă simțurile. Un om care vrea să fie veșnic fericit postește. Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veșnicie. Nu trebuie să forțăm pe ceilalți să postească, ci să ne forțăm pe noi să postim. Un interviu despre post și foloasele lui, cu pr. dr. Atanasie-Tănăsache Costea, parohul Bisericii „Sfântul Ilie”- Grant din București.
-Părinte, de ce trebuie să postim?
Noi, creștinii ortodocși, avem ca țintă Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru a ajunge acolo avem nevoie de Sfintele Taine și de sfintele fapte bune. Însă nu putem beneficia de Sfintele Taine fără sfintele fapte bune. Dintre sfintele fapte bune am putea spune că cele mai importante sunt rugăciunea, postul și milostenia. În post intrăm prin iertăciune. Când eu îi cer iertare cuiva, îl rog să mă ierte, îl iert și eu. Asta tot o rugăciune este.
Deci, este strict necesar să postim pentru ca să ne desăvârșim. A ajunge în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a-ți desăvârși firea, ființa. Prin post noi nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Îl urmăm prin post, rugăciune, milostenie, prin Sfintele Taine și sfintele fapte bune. De aceea este foarte, foarte important postul.
Porunca postului a fost dată de Dumnezeu primilor oameni. Care este asemănarea dintre postul lor și postul nostru?
În post mâncăm exact ca la început, pentru că Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei să mănânce din toate roadele Raiului, mai puțin din pomul cunoștinței binelui și răului. Noi revenim la ceea ce ei au fost la început. Dar, mai mult decât atât, devenim fii ai lui Dumnezeu, primim Împărăția Lui. De aceea a venit Mântuitorul Iisus Hristos, ca prin Botez să ne dea posibilitatea de a ajunge mai presus de Raiul pe care l-a avut Adam, ne-a dat veșnicia.
-Dumnezeu are nevoie de postul nostru?
-Dumnezeu ne vrea pe noi, vrea dragostea noastră. Adam avea de toate în Rai, nu-i lipsea nimic, era sănătos, era bogat și Dumnezeu i-a spus să postească, să nu mănânce din pom. Însă el i-a încălcat porunca, nu l-a iubit. Nu a mai făcut ascultare. Și noi, dacă nu postim, înseamnă că suntem neascultători, deci neiubitori de Dumnezeu.
De ce este necesar postul de mâncare, trupesc? Nu putem să avem doar un post duhovnicesc, al sufletului?
Să nu fim sectari, că ei spun că nu este păcat ce intră, ci ce iese din gură. Nu e așa, fraților! De post are nevoie atât sufletul, cât și trupul. Hristos și-a supus trupul la post. Canoanele spun că preotul care nu postește să se caterisească, să se oprească de la slujire, iar credincioșii să se afurisească. Postim ca să scoatem grăsimile și piatra din inima noastră. Nu mai mâncăm grăsimile animalelor, ci hrana care ne subțiază trupul și sufletul, hrana care ne ajută să le stăpânim mai ușor. Fără post și rugăciune nu poți să scoți din tine dracii. Nu din alții, ci din tine. Să scoți toate apucăturile, închipuirile, toată imaginația păcătoasă. Îmi cultiv simțurile. Țin post și cu ochii, mă uit la televizor, dar la o emisiune frumoasă, o emisiune culturală. Nu televizorul sau internetul sunt vinovate, ci eu că nu știu cum să le folosesc.
Fuga de post este fuga de veșnicie
-Mulți oameni încearcă să se amăgească invocând diferite motive ca să nu postească – serviciul, timpul, sănătatea sau colegii. Ce îi sfătuiți pe aceștia?
-Găsim foarte multe scuze. Dăm vina chiar pe diavol, dar noi singuri ne ispitim și nu vrem să postim. Cei care spun că nu pot să postească din cauza timpului sunt cei care vor să rămână pământeni, numai cu timpul acesta trecător. Un om care vrea să fie veșnic fericit postește. Postim ca să ieșim din timpul acesta. Și timpul pentru noi este foarte scurt, de aceea Sfinții Părinți se rugau ca să trăiască cât mai mult, ca să postească și să se roage. Sfântul Antonie cel Mare a trăit 105 ani și a postit tot timpul.
Colegii de serviciu nu sunt o scuză. Cei care cred asta nu au o credință puternică. Dacă la serviciu s-a întâmplat să fie o masă aniversară, înțeleg. Dar ce bine ar fi ca numai masa aceea să o mănânci, din dragoste față de colegi, și apoi, când vii acasă, să îți continui postul. Dar dacă ești înțelept, poți să scapi și de această ispită. Te acoperă Dumnezeu. Este imposibil. Numai cei care nu vor nu pot să postească. Nu există nu pot. Nu vreau, da, există.
Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veșnicie.
-Atunci când postim, așteptăm ca și ceilalți să postească, iar dacă nu o fac, îi judecăm. Cum ar trebui să ne comportăm?
-Noi, creștinii ortodocși, nu trebuie să forțăm pe ceilalți să postească, ci să ne forțăm pe noi să postim, ca văzând oamenii roadele, liniștea și pacea noastră lăuntrică, să ne urmeze exemplul. E foarte important să nu judecăm, ci să ne iertăm. Nu mai are nici o valoare postul acela, înseamnă că tu nu vrei să ai pace. Este o expresie frumoasă „Ora et labora”, rugăciunea și munca. Munca ține de post, pentru că prin post tu depui un efort, îți cultivi voința.
(diac. George ANICULOAIE, Sursa: Ziarul Lumina)