Șlagăr. Don’t Worry, Be Happy este una dintre cele mai cunoscute melodii ale lui Bobby McFerrin. Este primul single de pe albumul său Simple Pleasures, lansat în 1988. A fost prima melodie a cappella care a ajuns pe primul loc în Billboard Hot 1001, poziție pe care a deținut-o timp de două săptămâni în luna septembrie 1988. A primit premiul Grammy pentru Cântecul anului. Pe lângă Bobby McFerrin, videoclipul pentru această melodie îi prezintă pe Robin Williams și Bill Irwin. A fost interpretat de mulți alți artiști. Cu toate acestea, contrar credinței populare, această melodie nu a fost cântată și de Bob Marley, care a murit cu șapte ani înainte de lansare. Populara melodie a fost folosită în filmul lui Roger Donaldson Cocktail (1988), cu Tom Cruise în rolul barmanului, în filmul lui Sam Mendes Jarhead The End of Innocence (2005), cu Jake Gyllenhaal în rolul principal. În serialul Full House, Michelle ascultă melodia și repetă refrenul de mai multe ori.
Virus. ” Noaptea trecută, cântând sub cerul spuzit de stele/M-am molipsit cu virusul fericirii./Este nemaipomenit de contagios./Aşa că sărută-mă”. (Hafiz).
”Happy”. Pharrell Williams a făcut lumea „fericită” în 2014 cu acest cântec. Melodia a ajuns pe locul 1 în 35 de țări – a fost cea mai vândută melodie din 2014. Pharrell a scris și produs Happy pentru coloana sonoră a filmului Despicable Me 2 și a devenit și single-ul principal al celui de-al doilea album al său de studio, G I R L. Cântecul apare într-o scenă din film în care personajul principal, Gru, dansează bucuros pe stradă pentru că s-a îndrăgostit. Cuvântul „Happy” se repetă de 56 de ori pe parcursul cântecului. 62% din Happy este dedicat refrenului său, repetat, ”because I am happy”. Primul videoclip muzical realizat pentru Happy înfățișează 400 de oameni diferiți care se bucură de viață în timp ce se plimbă prin LA. ”It might seem crazy what I’m ‘bout to say/Sunshine she’s here, you can take a break/I’m a hot air balloon that could go to space/With the air, like I don’t care baby by the way/Huh, because I’m happy/Clap along if you feel like a room without a roof/Because I’m happy/Clap along if you feel like happiness is the truth/Because I’m happy/Clap along if you know what happiness is to you/Because I’m happy/Clap along if you feel like that’s what you wanna do” (”Ar putea părea nebunesc ceea ce vreau să spun/Răsăritul a venit, poți lua o pauză/Sunt un balon cu aer cald care ar putea merge în spațiu/Cu aerul, pentru că, apropos, nu-mi pasă, iubito./Huh, pentru că eu sunt fericit/Bate din palme dacă te simți ca o cameră fără acoperiș/Pentru că sunt fericit/Bate din palme dacă știi ce e fericirea pentru tine/Pentru că eu sunt fericit/Bate din palme dacă știi ce este fericirea pentru tine/Pentru că eu sunt fericit/Aplaudă dacă simți că asta vrei să faci”).
Tabieturi apuse. ”Dacă-mi caut drum printre aromele altui veac, atunci musai să-i spun birjarului să mă oprească dinaintea locantei Kerei Caliţa, la Jariştea, acolo unde din clinchet de pahare, din străluciri de arginturi şi unduiri de cristal se recompune un timp demult apus. La Jariştea, la preţ de două minute în pas alert de Dealul Patriarhiei (dintr-o parte) şi de biserica întemeietorului de oraş, Bucur Ciobanul (din partea cealaltă), pătrunzi dintr-o dată în veacul lui Caragiale. Să zicem că e ceas târziu, că la Teatrul Naţional (ăl vechi, de demult) tocmai s-a tras cortina, aplauzele s-au stins, luminile şi ele…Iar lumea bună grăbeşte să supeze…„În vremea aceea, după teatru şi operă, supau la prea-cunoscutele restaurante: Baru Zisu, Baru Arizona, Bufetul de la Şosea, Boulevard, Corso, Fialcovski, Athenee-Palace, Lido, Continental…”, îmi spune Kera Caliţa, punctând: „Protipendada bucureşteană avusese trăiri ”elevée”, cel puţin cu 100 de ani înainte de începutul secolului al XX-lea. Lume bună, rafinată, obraze simandicoase, cu glagorie – ştiută şi la Paris, şi la Viena era acea ”tout le monde du Bucarest” despre care vorbesc cronicarii mondeni ai epocii”. (Simona Lazăr)
Ziceri despre fericire. ”Nu există durere mai mare decât amintirea fericirii în vremuri de nenorocire”. (Dante, Divina Comedie). ”Toată fericirea este o capodoperă fragilă: cea mai mică eroare o distorsionează, cea mai mică ezitare o alterează, cea mai mică greutate o strică, cea mai mică prostie o anulează”. (Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian). ”Banii sunt ca femeile: ca să-i păstrezi, trebuie să nu-ți pese de ei, altfel vor face pe altcineva fericit”. (Édouard Bourdet). ”Cea mai mare fericire după a iubi este să-ți mărturisești iubirea”. (André Gide, Jurnal). ”Îmi țes fericirea ca pe un coș de papură și pun în el un greier, într-o noapte de septembrie, cerul limpede de dimineață, o fată adormită care se pierde în umbră”. (Claude Roy, Poezii). ”A nu face nimic este fericirea copiilor și nefericirea bătrânilor”. (Victor Hugo)
Fericirea. ”Un cer albastru de stele/strălucind în imensitate;/o pasăre îndrăgostită/cântând în pădure;/ aromele grădinii și a portocalului;/lângă noi apa/răsărind din izvor/inimile noastre se închid,/buzele noastre mult mai mult,/tu ridicându-te spre cer/și eu urmându-te acolo,/asta e dragostea vieții mele/Aceasta este fericirea! …/Crucea cu aceleași aripi/lumile idealului;/grăbește toate bucuriile,/și toată graba bună;/de vise și fericire/înapoi la realitate,/trezindu-se printre florile unui gazon de primăvară;/noi doi ne privim mult,/noi doi ne sărutăm mai mult,/asta e dragostea, viața mea,/Aceasta este fericirea !” (Manuel Acuña)
Cugar. Numele acestei pume nord-americane a devenit, în presa mondenă apuseană, denumirea generică a femeii de 45-50 ani dinamice, dezinhibate, libertine. Care se afişează firesc cu iubiţi mult mai tineri, care le-ar putea fi…copiii. Vedete precum Madonna ori Sharon Stone – dar şi urmaşe ale Evei mai puţin celebre – ilustrează această nouă specie de „răpitoare”, care îşi revendică astfel nu doar dreptul la plăcere împotriva prejudecăţii, ci şi restabilirea unei visate „parităţi”: de ce, adică, până când, doar bărbaţilor cu tâmple grizonate le-ar fi rezervat dreptul de a se bucura de graţiile unor mult mai june midinete!? Noile „carnasiere” mature au creat „băiatul-jucărie” (toy-boy) ca o replică, o expresie a voinţei lor de a evada din condiţia seculară a femeii, cea de „obiect”. Apoi – se ştie – la 50 de ani o femeie este la apogeul senzualităţii, priceperii şi dorinţei amoroase…,încât, în final, nici una din „părţile combatante” nu are motive să se plângă…Femme actuelle sugera, în 201l, că această ”modă” ar fi fost lansată de Demi Moore (pe atunci în cuplu cu Ashton Kutcher, cu 16 ani mai tânăr.
Sentenții (1). ”Ce ne dă Soarta, nici avuția, nici nevoința nu pot cumpăra”. ”Pizma veche, precum cariul în inima copacului”. ”În vremurile vechi, pohtele stăpânilor Pravile de legi supușilor erau”. ”Cuvântul bun, dar neplăcut este ca doftoria grețoasă. Însă folositoare în trupul bolnavului”. ”Nebun corăbier s-ar socoti a fi acela care pânzele împotriva vântului a deschide ar îndrăzni”. ”De multe ori, ce nu biruiește omul, biruiește pomul”. ”Din răsărit, ziua/Și de la început, fapta/Se cunosc”. (Dimitrie Cantemir, Maxime și cugetări din Istoria Ieroglifică, 1705).
