În ultimii ani se construiesc și se distrug cariere politice pe motivul luptei împotriva corupției. Uneori, pe același motiv se plătesc și polițe. Nimeni nu se mai interesează cum se manifestă corupția în cadrul societății, ce dependențe se creează între cetățeni și „aleși” la nivel local și cum se tratează de la „centru” afacerile din teritoriu. Din cauza acestei indiferențe premeditate, fenomenul s-a localizat la nivel politic.
Este interesant de observat mania cu care populația a adoptat, de cele mai multe ori fără discernământ, propaganda politică a luptei anticorupție. Pentru a înțelege manifestările agresive ale oamenilor, nu vom apela la specialiști în psihologie socială, ci la înțelepciunea populară: „maică, ăștia se simt cu musca pe căciulă”. Într-adevăr, numai cei care se știu vinovați, în gând sau faptă (oricât ar fi de măruntă) încearcă să se ascundă și reacționează defensiv. Punem la îndoială, până și loialitatea lor față de Isus Hristos, de care se face atâta caz, căci El spune: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra…”(Ioan 8:7) îndemnându-ne astfel la empatie și conștientizarea propriilor greșeli înainte de a critica pe alții.
Pe de altă parte, oricât ar părea de neverosimil, tocmai această atitudine din partea societății, încurajează marea corupție. Corupții intră și ies din închisoare ca la club și nu există dezbatere publică să nu se pomenească de această plagă. Cu toate acestea, nimeni nu se întreabă în mod serios de ce nu este eradicată, deși răspunsul este la îndemâna oricui, dacă aplică principiul fundamental „efect – cauză”, conform căruia, un fenomen cauză produce un fenomen efect. Corupția este efectul. Cauza este birocrația și felul în care societatea a tolerat și s-a complăcut de-a lungul timpului. În această ordine de idei, este evident că procesul trebuie să pornească de la bază (de la nivelul societății) către vârf (clasa politică și instituțiile statului). Rezolvare de la vârf (clasă politică) este o utopie!
Nouă ne repugnă atât birocrația cât și ipocrizia politică și a mulțimii, chiar dacă nu toți simt nevoia să protesteze. Și una și cealaltă caracterizează o societate bolnavă cu comportamente defectuoase, în cadrul căreia se comit tot felul de fărădelegi. În epoca comunicațiilor, nu ne mai putem „spăla rufele în familie” și suntem complet expuși în fața lumii.
Birocrația internă exprimă o administrație de stat structurată pe lipsa respectului față de cetățean. Aceste resentimente ale statului (comunist sau democrat) sunt materializate în proceduri greoaie, accentuate și de atitudinea arogantă, disprețuitoare, delăsătoare sau cinică a unor funcționari publici. Repulsia cetățeanului față de stat și convingerea statului că cetățeanul îl păcălește, devine cu timpul un cerc vicios. Când se împământenește, birocrația provoacă efecte perverse care deteriorează relațiile interumane și coboară dramatic nivelul de civilizație unui popor. Până la urmă, oamenii sunt dispuși la tot felul de compromisuri pentru a-și rezolva problemele. Așa apare pliculețul la doctor, gentuța cu bani la vreun consilier local și până la sumele exorbitante pentru obținerea vreunui contract cu statul. Astfel de atitudini de la baza societății, motivează și încurajează poftele materialiste ale celor care dețin la vârf puterea de decizie, nu numai în plan intern, dar și în relațiile de afaceri ale statului cu investitorii străini. Ceea ce nu știe populația, este faptul că marea corupție este acoperită de legalitate. Adevărații corupți nu vor fi nicicând pedepsiți de Lege. Cei aflați în vizorul DNA, o bună parte sunt răzbunări politice, iar ceilalți niște pușlamale. Peștii cei mari înoată în Marea Caraibelor, în jurul insulelor Cayman… și nu numai. (continuă)
