Învinsă la puncte

Iată că n-a fost cazul ca Simona să-și facă probleme de surmenaj înainte de Australian Open, dar era să cadă în extrema opusă, adică să intre în turneu cu încrederea zdruncinată de un KO neașteptat, adică de o ”lăptăreasă”. Sabalenka a lovit ca apucata, iar de la 4-4 a intrat într-o zonă intangibilă, ca în finalul meciului cu Hsieh. Degeaba i-a zis Cahill Simonei s-o joace pe forehand, nici aici greșelile n-au venit mai des ca loviturile câștigătoare. În ciuda unui progres vizibil la serviciu, cu prim procent de peste 70%, retururile câștigătoare veneau ploaie dinspre bielorusă. Iluzorie a fost soluția serviciilor pe corp, după vreo două puncte câștigate, Sabalenka le aștepta, făcea repede eschiva și plesnea la fel de tare. Dacă totuși se intra în schimb, n-o slăbea pe Simona nici la mingile mai joase, pleca genunchiul până aproape de teren. Așa a fost posibil coșmarul celor 7 game-uri pierdute la rând, dând impresia unei lupte între două jucătoare de colegiu, ambele fiind îmbrăcate de sponsor într-un echipament bicolor care aducea a uniformă, Sabalenka părând eleva mai mare cu vreo doi ani! La 0-5 în setul secund, Simona a făcut bine că n-a apelat la Cahill, preferând să se liniștească. Orgoliul ei de campioană s-a văzut, a câștigat puncte spectaculoase, a zâmbit, iar mâna aceea ridicată după ce a luat game-ul ne spune cât de important a fost momentul nu pentru meci, ci pentru mai târziu. Purtată de val, Simona a mai făcut un break, dar atât. La următorul game de serviciu a fost din nou sub asediu și a cedat. Apropo de ce remarcam în articolul trecut, nici de data asta Simona n-a rupt ritmul, dar am observat că s-a apărat o dată cu slice-ul, de nevoie, câștigând punctul! Numai mie mi se pare că jocul Simonei nici măcar nu trebuie ghicit? Practic, ea este ca o carte deschisă, trebuie doar ca adversara să execute planul cu acuratețe. Iar la AO deschide cu Brady, cea care i-a stricat debutul lui Barty în 2020!