Armonie. Cum păstraţi cu atât succes armonia conjugală? – Prin reciprocitate. Când soţia e nervoasă, eu tac. Şi invers: eu tac când soţia e nervoasă.
Sadoveanu (Mihail). Citez: ” – Cred că l-ați cunoscut pe Mihail Sadoveanu. Sunteți bun să-i faceți portretul? – Să vă relatez câteva scene autentice: 1) În fastuoasa casă, fostă a bogătașului Richard Franasovici, din strada Pitar-Moș, confiscată de comuniști, marele Sadoveanu, – oportunistul perfect! – devenit președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale, primește un ziarist occidental, căruia îi acordă un interviu. Li se servește un uriaș platou cu sandvișuri de tot felul. Sadoveanu le mănâncă, hulpav, pe toate, minus unu! Pe acesta, ultimul, îl rupe în două și-i întinde gazetarului o jumătate, grăind: vezi, sunt comunist, împart frățește tot ce am. 2). A tradus din Psalmi, cu ajutorul unui bun ebraist, evreul Moses Duff. S-au împrietenit. Duff îi dă de înțeles că, după părerea lui, ”artistul nu trebuie să se vândă”. Sadoveanu îi mărturisește: ”Ce vrei, ce vrei, ce nu face omul pentru o pâine?”. ”Da, Coane Mihai, zice, timid, evreul Duff, da… pentru pâine da – n-are încotro, omul – dar nu se vinde, ca matale, doar pentru o felie de cozonac”. (N. Steinhard, ”Convorbiri cu Zaharia Sângeorzan”)
Ceaușescu. (apud… Petre Țuțea). „Să dăm Cesarului ce este al Cesarului! Ceaușescu, da, a fost și bou pe deasupra, prin cultul personalității. Dar pe lângă ce a făcut rău, ar trebui să i se ierte, că a făcut și bine…” „Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naţionalist în care să credeţi, Ceauşescu. Nu ştiu eu cât de comunist a fost el, dar a ţinut cu naţia asta, să ştiţi de la mine. Ăsta e, a fost un român adevărat! Român adevărat. Ţine cu noi!” Destinul a făcut să moară Ceauşescu înaintea lui şi el, Petre Tuțea, a spus: ”Aţi văzut domnule, era mai mare naţionalist ca mine, că și de asta, pe el, l-au omorât, mă tem… înaintea mea.” „Ceaușescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate spune că era <bine> pe vremea lui Ceaușescu, dar puțini știu cum era România înainte de Ceaușescu! Acest conducător a fost pentru țara asta ceea ce au fost Kemal Ataturk pentru Turcia și Abdul Nasser pentru Egipt: un fel de <tată al națiunii>. Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării, la lumina electrică, de la carul cu boi, la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane… Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare în istorie – poate Ramses cel Mare. Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar și… autostrăzi. În 24 de ani amărâți, a plătit datoriile și a dublat populația urbană. De fapt, este incredibil. Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizează imposibilul. Și, peste asta, a păstrat demnitatea în lume, a acestui popor. Un popor de… tâmpiți”. (Petre Țuțea)
Lung. Cum se spune în daneză la prezervativ? „Svangerskabsforebyggende middel”. Apăi, numai până izbutești să-l rostești… mă tem că salutara ”căciuliță” devine inutilă, adică imposibil de ”îmbrăcat”…
Sâc! Amanta mea crede că sunt cu nevasta, nevasta că aș fi cu amanta. Dar eu sunt la mămica, să mănânc sarmale!
Tablă. – Duminica viitoare – zice Bulă – îmi sărbătoresc nunta de tablă! – Nunta de tablă!? Ce-o mai fi și asta, că n-am mai auzit până acum? – Apăiii… se împlinesc 10 de ani de când mănânc numai conserve…
Vom rămâne legaţi. Vom rămâne legaţi, în ciuda îndoielilor şi opreliştilor, / de iluzia aceasta presărată cu veselie şi lacrimi, / pe care atâtea interese şi atâta dragoste o acoperă cu adevărat. / Căzută şi reintegrată fără încetare, printre / făgăduielile pe care ni le suflăm şi ni le spunem la ureche, / nimic până acum n-a izbutit să-i clatine supremaţia. / În faţa cercetărilor noastre, ea stă ca un sfinx care când ar zâmbi / pentru prima oară, când ni s-ar părea cu totul inutil. Cine ştie? Pentru că durata ei nu e cuprinsă numai între scurta / fericire a părinţilor noştri şi pulberea noastră depărtată; / pentru că ea e înscrisă în filigran în lumina zilei şi, / totodată, în ochii noştri. (René Char (Franţa, 1907-1988), din volumul „René Char, Poeme alese”, Editura Tineretului, colecţia „Cele mai frumoase poezii”, 1969, în româneşte de Gellu Naum)
Alcoolici. „Vai săracii, vai săracii alcoolici, / cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună! / Dar mai ales, mai ales dimineaţa când merg clătinându-se pe lângă ziduri / şi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte litere / scrise de un şcolar stângaci. // Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate, apropie de ei o cârciumă, / căci pentru El e uşor, ca pentru un copil / ce împinge cu degetul o cutie cu chibrituri. / Şi numai ce ajung la capătul străzii şi de după colţ, / de unde înainte nimic nu era, zup, ca un iepure, le sare cârciuma în faţă şi se opreşte pe loc. // Atunci o lumină feciorelnică le sclipeşte în ochi şi transpiră cumplit de atâta fericire. / (…) Iar ei vorbesc şi vorbesc, despre viaţă. Despre viaţă, aşa, în general, chiar şi alcoolicii tineri se exprimă cu o caldă responsabilitate. // Dar Dumnezeu, în marea Lui bunătate, nu se opreşte aici. / Imediat face cu degetul o gaură în peretele Raiului / şi îi invită pe alcoolici să privească. // Şi chiar dacă din cauza tremuratului nu reuşesc să vadă decât un petec de iarbă, tot e ceva peste fire. // Până când se scoală unul şi strică totul. Şi zice: / «În curând, în curând va veni seara, / atunci ne vom odihni şi vom afla împăcare multă!» / Atunci unul după altul se scoală de la mese, / îşi şterg buzele umede cu batista… şi le este foarte, foarte ruşine.” (Ion Mureşan, „Poemul alcoolicilor”)
Gânduri (secrete) masculine. Iată câteva mărturii despre ce gândesc bărbații în timpul sexului, descoperite în cadrul unui sondaj realizat de Redbookmag.com. “Într-o după-amiază, soția a venit la mine și mi-a spus: copiii dorm, iar pe mine… NU mă doare capul. A fost atât de excitantă invitația ei! Și cât se poate de clară”. (Gary, 31 de ani) ”Iubita mea e franțuzoaică și chiar știe ce înseamnă sărutul franțuzesc. Se joacă întâi ușor cu buzele mele, apoi îmi introduce printre ele doar vârful limbii, apoi îl retrage și iar îl introduce și se joacă cu mine așa, până mă înnebunește complet” (Cal, 37 de ani) ”Nu mă pot abține când o văd în lenjerie intimă, cu pantofi cu toc, făcând pași de dans. Sau doar cu un pardesiu și pălărie – mă înnebunește, pur și simplu! (George, 42 de ani) ”Îmi place când mi se așază în poală… și atinge, în joacă, locul care trebuie… O conduc, imediat, în dormitor.” (Gary, 37 de ani)
Scotish. De vreo trei zile și nopți, scoțianul McJohn stă de veghe, atent și tandru, la căpătâiul soției lui. În zori, biata femeie își dă duhul. Trist. McJohn se duce la bucătărie și-i spune bătrânei servitoare (rămasă cu ei din lipsa unei alternative): – Pentru micul dejun, să prăjești doar o felie de pâine, nu două, ca de obicei!
Curtoazie. Talleyrand stătea într-o zi între doamna De Stael şi doamna De Récamier, galant cu amândouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua. – În sfârşit – spuse dna De Stael, oarecum dezamăgită – dacă am cădea amândouă în apă, pe care ai salva-o mai întâi? – O, doamnă baroană – răspunse Talleyrand – sunt sigur că înotaţi ca un înger.
