Atenţie la şocurile electrice ale denigrărilor!

Foarte mulţi dintre noi am auzit şi învăţat despre celebrul psiholog rus Ivan Pavlov şi despre experimentul pe care acesta l-a realizat pe câini, în urma căruia a ajuns la descoperirea condiţionării clasice sau pavloviene. Totuşi, la fel de adevărat este faptul că puţini dintre noi cunoaştem sau am auzit despre condiţionarea neo-pavloviană, fenomen care nu a fost descoperit de vreun urmaş al lui Pavlov, ci a fost inventat şi tratat de cunoscutul scriitor Aldous Huxley în romanul său distopic, "Minunata Lume Nouă". În ciuda acestui fapt, fenomenul de condiţionare descris de autorul englez merită să fie analizat în continuare, întrucât el are legătură cu titlul acestui articol şi, mai mult decât atât, cu una dintre problemele cu care se confruntă societatea românească de astăzi, respectiv demersul de definire constituţională a căsătoriei.

Modul de desfăşurare a fenomenului lui Huxley este simplu. Într-o cameră cu podeaua străbătută de fire electrice de înaltă tensiune se află mai multe obiecte: ghivece cu flori, cărţi –în general, lucruri cu semnificaţia unor anume valori. În această cameră, când curentul este închis, sunt introduşi mai mulţi copii. Cum este şi normal, aceştia se apropie de obiecte şi încep să le atingă, să le miroasă, să le simtă, într-un cuvânt să le studieze pentru a le înţelege. După scurt timp, se deschide curentul electric, iar copiii încep să sufere şocurile provocate de acesta. Când curentul este închis la loc, copiii, plânşi şi înfricoşaţi, rămân afectaţi de experienţă. Ei sunt îndemnaţi să se apropie iarăşi de obiecte şi să le studieze. Atunci, se deschide din nou curentul electric, iar ei... retrăiesc reacţia. După un anumit număr de repetări ale acestei experienţe, copiii refuză să se mai apropie de respectivele obiecte întrucât le asociază cu durerea pricinuită de curentul electric. Rezultatul condiţionării neo-pavloviene pe termen lung, aşa cum ne explică unul dintre personajele lui Huxley, este acela că respectivii copii nu vor mai citi niciodată în viaţa lor o carte, nu vor mirosi sau nu vor planta vreodată o floare, deoarece vor asocia aceste acţiuni pozitive cu reacţia negativă a şocurilor electrice.

Fireşte că pentru lumea distopică a lui Huxley în care oamenii trebuie controlaţi din toate punctele de vedere, acest tip de condiţionare pare să-şi îndeplinească perfect rolul. Dar cum am putea să legăm acest fenomen de societatea noastră de astăzi? Nu neapărat în forma concret inumană în care ne este prezentat. Dar aceasta nu înseamnă că la un alt nivel, mult mai subtil, nu putem suferi numeroase şocuri care să ne condiţioneze într-un anumit sens.

Problema Referendumului mi se pare cel mai potrivit exemplu în acest caz. Să considerăm podeaua - opinia publică, mass-media, iar obiectele - demersul de definire constituţională a căsătoriei împreună cu toate valorile promovate implicit odată cu acesta. Noi nu suntem altceva decât acei copii care vrem să înţelegem ceea ce ni se spune. Dar şocurile electrice ce sunt? Fără doar şi poate că sunt toate mesajele, articolele, emisiunile, clipurile cu care suntem sufocaţi zi de zi prin diferite platforme şi de către diferiţi formatori de opinie prin care totul - începând de la ideea de Referendum şi până la cei trei milioane de români care au semnat pentru organizarea lui - este aruncat într-o lumină neagră.

Iar acest procedeu al electrizării se bazează numai pe acuzaţii, care în zilele noastre par a nu avea nevoie deloc de dovezi, fiecare opinie în acest sens intrând automat în sfera generalizării şi devenind un nou adevăr, o nouă etichetă pusă demersului sau oamenilor care îl susţin. În acest fel se ajunge ca suveranitatea poporului român să fie aruncată în derizoriu prin promovarea ideii conform căreia majoritatea ostracizează minoritatea, cu punerea în pericol a democraţiei; fundamentarea instituţiei căsătoriei ca uniune dintre un bărbat şi o femeie este cotată drept un act de intoleranţă la adresa comunităţii LGBT; apărarea familiei este calomniată ca fiind un atac la adresa copiilor proveniţi din afara căsătoriei; membrii Coaliţiei pentru Familie şi susţinătorii ei sunt etichetaţi legionari şi putinişti– neexplicând nimeni cum se poate în acelaşi timp şi una şi alta, mai ales că vorbim de trei milioane de români...

Exemplele pot continua, ducând până în noaptea minţii - ultima catalogare a Coaliţiei pentru Familie ca fiind grup infracţional, răspunzător pentru consecinte nocive, criminale sfidează orice raţional, orice minim de bună-cuviinţă caracteristic discursului unei societăţi democratice, cu acuzaţii de un absurd al denigrării demn de cele mai întunecate vremuri ale istoriei. Ceea ce contează este că rezultatul şocurilor electrice ale acestor acuzaţii nu conduce la plânsete, ca în cazul copiilor electrocutaţi, ci direct la scopurile pentru care astfel de afirmaţii sunt făcute: la confuzie şi, mai departe, la indiferenţă. Aceste şocuri fie stimulează scindarea societăţii, fie provoacă nepăsarea generală, fie ce-o fi, că doar nu ne afectează pe noi. Iar această condiţionare neo-pavloviană, pe care am analizat-o în contextul acestei situaţii, reuşeşte să aibă rezultate, având în vedere că ea tulbură - prin defăimarea adevărului - capacitatea noastră de a gândi obiectiv. De la această situaţie şi până la totala lipsă de a gândi  pe care o au oamenii lumii lui Huxley, datorită căreia sunt controlaţi, nu este decât un foarte mic pas...

 Aşadar, să remarcăm lucizi mecanismul acestui curent, adică fluxul nebun de acuzaţii şi informaţii calomnioase, şi să gândim obiectiv, liber de manipulări şi dezinformări – din fericire, putem face asta, doar să vrem cu adevărat. Atunci vom observa că obiectul Referendumului, respectiv fundamentarea instituţiei căsătoriei, reprezintă o consfinţire morală a trecutului poporului nostru şi totodată o dăinuire a viitorului lui, deci o obligaţie faţă de copiii noştri. Mai mult, am vedea că acest demers nu are nimic de împărţit cu minorităţile sexuale, nu le interzice căsătoria pentru că ea nu există reglementată în actualul Cod Civil care nu prevede la articolul 259 decât căsătoria heterosexuală (nu poţi interzice ceva ce nu există); acest demers doar propune ceva, cheamă pe toţi românii la vot pentru a exprima realităţile unei societăţi (manifestare mai pură a democraţiei nu poate exista, mai ales când validitatea acestui act este recunoscută de Curtea Constituţională, de toate deciziile CEDO şi de articolele legislative internaţionale specifice). Restul informaţiilor nu sunt decât divagări intenţionate de la subiect, fără niciun fel substanţă pentru cei care gândesc şi judecă cu adevărat.

În concluzie, atenţie la şocurile electrice ale denigrărilor care vor să ne condiţioneze gândirea, pentru că ele ne pot face să nu mai înţelegem cu adevărat valorile din jurul nostru şi rolul pe care-l avem de jucat - ca cetăţeni şi ca membri ai unei naţiuni - pentru generaţiile care vor veni după noi.

 de Teodor Mihail