Protestul fără scop

Rămas, datorită vigilenţei uneori excesive a Jandarmeriei, fără îngredientul favorit al spectacolului în România, violenţa, protestul de luni seară din Bucureşti a semănat mai degrabă a şuetă gălăgioasă a unei gloate pestriţe mânate către Universitate de multe scopuri personale dar de niciunul comun

Derby-ul de luni noapte a început imediat după lăsarea serii cu mari aşteptări pentru specimenele de peluză. Văzuseră, cu o zi înainte, de ce sunt în stare: reuşiseră să îngălbenească ecranele televizoarelor şi deveniseră subiect de discuţie chiar şi pentru presa străină. O mare victorie. Mai mult de 15 minute de celebritate. Evident, pentru luni aşteptările lor erau mai mari.

Un dispozitiv mult mai bine organizat al Jandarmeriei, uneori abuziv, la limita legii sau chiar uşor dincolo de ea, le-a dat însă peste cap planul: percheziţiile, hărţuirea, filmările cu lanterna în ochi în timpul cărora erau obligaţi să-şi decline identitatea, şi-apoi totul de la capăt, după doar câteva minute de scandări despre libertate în faţa camerelor TV, toate i-au obosit şi tracasat teribil, astfel că nu a mai fost loc, timp şi energie pentru bătaie şi spart vitrine.

Situaţia a părut previzibilă încă de cu seara, când orele treceau iar spectacolul violenţei lor pierdea minut după minut din prime-time.

În lipsa bătăii şi a capetelor sparte, protestul a părut fără miză. Nicio tentativă de a ocupa strada, doar scandări de peluză împotriva jandarmilor sau, în aceleaşi ritmuri de stadion, împotriva politicienilor. Nimic sau mai nimic despre "doctorul Calafat", aşa cum credeau unii dintre protestatari că se numeşte "motivul" iniţial al ieşirii lor în stradă.

Atunci când nu ai de fapt un mesaj de transmis este imposibil să te faci înţeles, oricât de tare ai striga. Aşa se face că singurele scandări convingătoare, cel puţin ca volum, au fost cele împotriva Jandarmeriei, refrene favorite la meciurile de fotbal din noroiul stadioanelor româneşti.

Aproape la fel de puternice ca impact sonor au fost şi cele împotriva preşedintelui, a premierului şi a celeilalte ţinte favorite din actuala putere, Elena Udrea. Însă ceva lipsea. Se simţea că temele politice sunt preluate artificial, că puţini dintre cei din primele rânduri chiar aveau o problemă politică. Mai degrabă politica, traiul din ce în ce mai greu şi nedreptatea vieţii din România zilelor noastre erau pentru cei mai activi manifestanţi pretexte pentru a declanşa bătaia cu jandarmii, care s-a amânat, însă. Nici paralelele ironice Băsescu-Ceauşescu, şi ele puternic folosite, nu aveau autenticitate: se vedea că jumătate dintre cei de-acolo nu ştiu prea clar ce s-a întâmplat în comunism.

Temele mai complicate precum Roşia Montană sau corupţia aproape că nu şi-au găsit adepţi atunci când le-a venit rândul la scandări. Aşa-ţi puteai da seama de ponderea celor cu adevărat nemulţumiţi în masa de manifestanţi de la Universitate, dominată de specimenele de galerie şi aspiranţii la acest statut.

Aşa se face că, în lipsa bătăii generale, cele mai colorate momente ale protestului au fost gesturile izolate ale unor nebuni, mai frumoşi sau mai urâţi, şi percheziţiile jandarmilor.

În lipsa spectacolului autentic al violenţelor, protestul a fost închis cu "un live" făcut de starleta Daniela Crudu, primită cu urale de ultimii 20-30 de manifestanţi de conjunctură aflaţi în piaţă, care "a transmis" pentru o emisiune tabloid de noapte. Un final mai potrivit nici că se putea.

(Serviciul FOTO al agenţiei MEDIAFAX vă pune la dispoziţie imagini. Pe site-ul www.mediafax.ro pot fi accesate şi înregistrări video din timpul protestelor)

Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro