O părere pornește de la o realitate, o certitudine sau un fenomen verificat în practică. Fără această bază, este o pură speculație și nu vreau să mă aventurez în această direcție. Aș avea nevoie de talentul unui politician de succes. Realitatea națională și cea externă sunt dominate de decizii luate pe picior și aplicate la plesneală, în România, sau de poziții total imprevizibile, în cazul marilor puteri – SUA și China –, la care întreaga planetă așteaptă, năucă, următoarea mutare.
Se pare că UE a ieșit puțin din această stare de letargie și a început să-și promoveze o politică proprie în domeniul securității, al înarmării, al producției industriale de vârf și al protecției pieței proprii în fața invaziei produselor din China și nu numai. Să sperăm că nu va obosi în această atitudine.
Dacă afacerile la nivel mondial, diplomația și geopolitica, în general, sunt într-o stare de așteptare, cum trebuie să acționăm noi, cetățenii? Să cădem în letargia lui „vom trăi și vom vedea”? Personal, mă întreb cum voi acționa pe viitor, în condițiile în care predictibilitatea este zero, activitatea internațională urmează un zig-zag incoerent, iar declarațiile liderilor mondiali – Putin, Trump și Xi – ne fac să ne gândim la necesitatea unor controale psihiatrice urgente.
Realitatea internă este și mai nebuloasă în privința viitorului. Mă voi rezuma la preluarea prostioarelor scornite de politicieni dornici să șocheze, în cazul României, sau să mă arăt indignat, și sunt, de inițiativele aproape bolnave ale unor lideri mondiali? Cam puțin! Folosește? Și mai puțin!
O altă soluție facilă este să fabulez fără lucruri concrete, să imaginez evoluții posibile și să emit verdicte și glumițe care plac. Ar fi infantil, precum bârfele de doi bani de la bufet sau din salonul de coafură.
S-ar putea să mă gândesc la o soluție mai populistă, respectiv să mă rezum la cărți și la ”ascultarea vocii străzii”. Voi putea comunica opiniile celor infinit mai pregătiți decât mine, exprimate în cărți, sau adevărurile locale culese în urma contactului cu cetățeanul simplu. Este suficient? Nu. Este o păcălire și o autopăcălire.
Părerea mea nu reprezintă nimic, nici măcar pe plan local. Probabil din această cauză nu este nici contestată. La nivel mondial, fără păreri (citește: previziuni), economia, geopolitica, evoluția societății umane și chiar cultura au de suferit grav.
Chiar dacă previziunile au, în practică, și o doză de risc (nu se îndeplinesc), sunt absolut de preferat dezvoltării cu ignorarea lor. Cea mai bună dovadă în acest sens sunt consultanții din majoritatea domeniilor sau think tank-urile, care sunt ascultate de decidenții responsabili. Cei iresponsabili știu ei ”mai bine”.
În evoluția planetei, într-o lume tulburată de conflicte, discrepanțe economice majore, explozie tehnologică cu efect incert etc., părerile avizate, și preferabil din mai multe surse, sunt absolut necesare și binevenite.
Societățile stabile, cum doream intens și noi până la accederea în UE, permit păreri, le confruntă cu concluziile altor studii sau cu previziunile specialiștilor recunoscuți și le utilizează în elaborarea „proiectelor de țară” în aproape toate domeniile.
Beneficiul rezultă din posibilitatea crescută de realizare a lor în viitor (peste 80%) și din obținerea, în consecință, a unor economii consistente, financiare, materiale sau umane, generate de reducerea procesului de rateuri în planificare. Mai mult, părerile celor avizați determină o încredere crescută din partea investitorilor (ei apelează constant la consultanți) și chiar a populației. Încrederea populației înseamnă consum, deci dezvoltare.
În ce mă privește, sper să am, din nou, condițiile de a exprima păreri fără frica de a da prea des ”cu oiștea-n gard”. Voi greși, în continuare, fără intenție și nu voi da vina pe nimeni. Nici pe Trump.
P.S. Numărul de ciori (nu gândiți rasist!) a crescut teribil în oraș. ”Ciripitul” lor acoperă sirenele ambulanțelor. Sunt soluții pentru reducerea înmulțirii lor. Cine le iubește și le protejează în primărie?
