România la Haga: Nu se poate scoate apă din piatra seacă a Insulei Şerpilor

Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, a prezentat concluziile şi linia propusă de România în faţa CIJ în ceea ce priveşte platoul continental şi zonele economice exclusive ce ar trebui să revină ţării noastre, în ultimul discurs al echipei României în audierile din procesul pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră, se arată într-un comunicat MAE remis, marţi, agenţiei MEDIAFAX.

România cere Curţii Internaţionale de Justiţie să delimiteze spaţiile maritime ce aparţin ei şi Ucrainei în Marea Neagră, mai exact, linia echidistantă/mediană şi frontiera deja convenită bilateral în jurul Insulei Şerpilor. "Linia României este moderată, corectă şi rezonabilă şi nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spaţiile maritime în faţa ţărmurilor sale", a arătat Bogdan Aurescu.

Spre deosebire de propunerea Ucrainei, propunerea României nu obstrucţionează nicio coastă. Linia de delimitare pretinsă de România în faţa Curţii este trasată respectând cu stricteţe contextul geografic al zonei şi relaţia dintre coastele relevante ale celor două state, precum şi modelul de delimitare care prevalează între statele riverane Mării Negre, respectând astfel interesele statelor părţi la proceduri şi ale statelor terţe.

Agentul României pentru CIJ a afirmat că România a încercat îndelung, în negocierile bilaterale cu URSS şi apoi cu Ucraina, să rezolve această dispută conform dreptului internaţional şi a apelat la CIJ doar în momentul eşecului negocierilor. "Încheiem aşa cum am început: cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional este suveranul absolut pe care toţi actorii şi toate acţiunile comunităţii internaţionale ar trebui să îl urmeze şi să îl respecte", a spus Bogdan Aurescu.

El a reluat, în mod sintetic, argumentele principale pe care România îşi fundamentează pretenţia.

În primul rând este vorba despre frontiera deja trasată în jurul Insulei Şerpilor. România susţine că o primă parte a delimitării a fost realizată prin Procesele Verbale agreate de România şi URSS în 1949 şi confirmate de documente ulterioare de acelaşi caracter, care au stabilit frontiera maritimă în jurul Insulei Şerpilor, pe un arc de cerc de 12 mile maritime de mare teritorială, maximum de spaţiu maritim la care această formaţiune are dreptul. Atât textul acestor procese verbale, precum şi hărţile anexate lor arată clar intenţia părţilor de a fixa o frontieră maritimă, în jurul Insulei Şerpilor. Această frontieră a fost reprezentantă în numeroase rânduri de cartografi oficiali români, sovietici precum şi ucraineni.

În al doilea rând, delimitarea maritimă trebuie îndeplinită în conformitate cu regula dezvoltată de CIJ în jurisprudenţa sa. Astfel, restul delimitării platoului continental şi zonele economice exclusive ale României şi Ucrainei urmează să fie realizat de Curtea Internaţională de Justiţie, conform metodei folosită în toate cazurile similare judecate de Curte, "regula echidistanţă/mediană – circumstanţe speciale/relevante".

În sfârşit, Bogdan Aurescu a precizat că aplicarea acestei metode presupune mai mulţi paşi.

Primul este trasarea unei linii de echidistanţă între coastele adiacente relevante ale României şi Ucrainei, şi a unei linii mediane între coastele opuse ale celor două state. În trasarea acestei linii minuscula formaţiune maritimă Insula Şerpilor trebuie ignorată deoarece ar distorsiona incorect linia.

Apoi, în trasarea liniei provizorii echidistantă-mediană în cazul României trebuie folosite cele mai avansate puncte de pe coasta sa: Digul Sulina şi Peninsula Sacalin (puncte notificate deja la ONU, ca puncte de bază, de către România).

Aurescu a mai arătat că nu există circumstanţe relevante care să justifice ajustarea acestei linii provizorii echidistante-mediane. El a reiterat că Insula Şerpilor este, după toate evidenţele, o stâncă, în sensul articolului 121 paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării, deci nu are niciun drept la platou continental sau zonă economică exclusivă. În acest context, încercările Ucrainei de a modifica artificial caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor nu au nicio semnificaţie juridică sau influenţă în acest proces.

În plus, circumstanţele invocate de Ucraina în pledoariile sale nu sunt semnificative pentru această delimitare, a spus Bogdan Aurescu. Pretinsa predominanţă geografică a coastelor, invocată de Ucraina, nu este decât o încercare de a include în coastele relevante pentru această delimitare a unor segmente care nu au nimic de-a face cu aceasta.

Aurescu a susţinut că nu există nicio disproporţie între coastele relevante ale părţilor şi deci nu este necesară deplasarea liniei provizorii, care este deja echitabilă.

Activităţile petroliere sau de prevenire a braconajului, întreprinse de Ucraina în zona în dispută nu au consecinţe juridice în acest caz, conform Acordului Conex la Tratatul de bază dintre cele două state (1997) şi conform dreptului internaţional, ele având loc după data cristalizării diferendului dintre Ucraina şi România.

În sfârşit, testul proporţionalităţii confirmă caracterul echitabil al liniei de delimitare pretinsă de România.

Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu a prezentat Curţii, în finalul pledoariei sale coordonatele geografice exacte ale liniei de delimitare cerute de România.

Pledoaria finală, susţinută de Bogdan Aurescu, agentul României pentru CIJ, a fost precedată de discursurile lui Vaughan Lowe, pe temele "Construcţia liniei de echidistanţă" şi "Verificarea echităţii", şi de cel al lui Alain Pellet pe tema "A doua fază a delimitării: circumstanţele relevante".

Vaughan Lowe a trecut în revistă argumentele aduse de România, contrazicând pretenţiile Ucrainei cu privire la această formaţiune stâncoasă. Astfel, Insula Şerpilor este, în mod evident, o formaţiune maritimă extrem de mică şi deloc integrată în coasta Ucrainei. "Nu se poate scoate apă din piatră seacă, iar Insula Şerpilor este, din punct de vedere ştiinţific, o piatră seacă. Insula Şerpilor este o stâncă, conform articolului 121, paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării", a subliniat Vaughan Lowe, apreciind că insula nu are niciun drept care să meargă dincolo de cele 12 mile marine de mare teritorială.

De asemenea, Insula Şerpilor nu a fost niciodată notificată de Ucraina ca punct de bază la ONU, iar din textul notificării ucrainene rezultă că a notificat toate punctele pe care le consideră capabile să constituie puncte de bază pe coasta sa.

Aşadar, concluzia este evidentă: Insula Şerpilor nu poate constitui un punct care să fie luat în considerare în trasarea liniei provizorii de echidistanţă.

Şi profesorul Pellet a analizat, între altele, efectul pe care l-ar putea produce Insula Şerpilor, dacă ar fi considerată circumstanţă pertinentă în delimitare. Aşa cum a arătat partea română, Insula Şerpilor nu poate fi considerată parte a coastei ucrainene. Ea rămâne ceea ce se vede pe orice hartă: o formaţiune izolată, nesemnificativă, a precizat profesorul Pellet. Deja Insula Şerpilor, ca teritoriu ucrainean, beneficiază de 12 mile marine alocate prin acordurile româno-sovietice, moştenite de Ucraina. Astfel, Insula Şerpilor nu poate influenţa linia de delimitare, a spus profesorul francez. Nu este primul caz din jurisprudenţa internaţională care analizează o formaţiune maritimă cu caracterele Insulei Şerpilor, iar practica în materie este ca astfel de protuberanţe stâncoase să fie ignorate în delimitări.