Concert de colinde și expoziție de grafică, la Biblioteca Fălticeni

La Biblioteca Fălticeni au avut loc joi, 21 decembrie 2023, vernisajul expoziției de grafică semnată de artista Aida Șușter-Boțan, „Cade albă nea peste viața mea”, dedicată mărturisitorilor din temnițele comuniste, și un concert de colinde susținut de Grupul „Balada”, coordonat de prof. Maria Tanasă. Evenimentul a fost organizat de Asociația „Părinți pentru Ora de Religie” (APOR) Suceava și Primăria municipiului Fălticeni.

Reprezentanta asociației organizatoare, Mihaela Mohordea, a transmis: „Modele luminoase, asta aduc în față voastră Aida Șușter-Boțan și lucrările ei de lumină și culoare. Memoria vie e datoria fiecărui om care le va vedea și admira. A curs mult sânge și multe lacrimi. Și nu ai voie să uiți, să nu-ți pese. Asta presupune comunismul, tocmai pentru că este ceva împotriva firii. Pentru ca mizeria istoriei să nu se repete sunt necesare cel puțin aceste două lucruri: de memorie vie și modele clare de demnitate și lumină”. APOR Suceava desfășoară activități pentru cinstirea sfinților închisorilor și aducerea în actualitate a jertfei și crezului lor.

După un periplu îndelungat și onorant (Suceava - Muzeul Național al Bucovinei, Alba Iulia – Muzeul Național al Unirii, Cluj – Muzeul Mitropoliei Clujului, Iași – Muzeul Mitropolitan, Botoșani – Muzeul Județean Botoșani, București – Mănăstirea Antim etc.), expozițiaartistei Aida Șușter-Boțan dedicată mărturisitorilor din temnițe a ajuns și la Fălticeni. Cu acest prilej, a avut loc și lansarea volumului „Chipuri ale sfințeniei”. Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a scris în prefața albumului „Chipuri ale sfințeniei”: „O mărturisire a dragostei, a respectului, a venerației cuminți pe care autoarea, dna Aida Șușter-Boțan – și, prin ea, mulți cei ce îi sunt asemenea, în duh și simțire – le are față de cei ale căror chipuri le așază în paginile de față. Chipuri și ziceri, frânturi de biografie și mici amănunte ale trăirii creștine profunde și ale crezului de care, prin jertfire de sine, nu l-au lepădat. Îți dau nădejde că da, se poate: precum atunci, în văzduh de hulă împotriva lui Dumnezeu, așa și acum, când, îndărătul unei proclamate libertăți, miasme nu puține încearcă a ne tulbura adierea limpede a cugetului, a grăirii, a vieții. În fața celor 33 de chipuri, nu îți vine să vorbești. Precum în Pateric, te vezi asemenea unuia dintre cei trei care îl vizitau pe avva Antonie, dar care nu spunea nimic, căci, mărturisea el, <îmi este de ajuns să te privesc, părinte>”.