Ieri, Domnica Stănescu, din Rădăuţi, a împlinit 100 de ani. Încă de dimineaţă au ţinut să fie alături de ea nepoatele şi strănepoatele, dar şi vecinele din blocul în care locuieşte de circa 40 de ani.

La ora prânzului, a venit să o felicite primarul Mihai Frunză, însoţit de câţiva reprezentanţi ai Primăriei, care i-au oferit o diplomă aniversară, flori, tort, şampanie, un coş de fructe şi un ajutor bănesc.

După ce a ciocnit un pahar de şampanie cu primarul Mihai Frunză, acesta a îndemnat-o să povestească câte ceva despre ea. Foarte atentă şi coerentă în exprimare, cu un deosebit simţ al umorului, bătrâna a evocat episoade din viaţa sa.

 

Familia

Domnica Stănescu s-a născut acum 100 de ani în comuna Frătăuţii Noi, fiind al cincilea copil din opt, toate fete.

„La naşterea mea, mama a avut de suferit, a fost o naştere grea. Se spune că moaşa m-ar fi prins de-un picior şi m-ar fi aruncat la picioarele mamei, spunând: stai acolo, spurcăciune, că din cauza ta era mamă-ta să moară. Mama şi-a revenit şi a mai avut trei fete după mine”, povesteşte cu haz bătrâna.

Despre tatăl său, povesteşte că a fost un om deosebit, care şi-a dorit ca măcar unul dintre copiii lui să înveţe carte.

„Nu ştiu de ce m-a ales tocmai pe mine. După ce-am făcut patru clase în sat, am venit la Rădăuţi şi am urmat Şcoala de fete, de pe strada Ştefan cel Mare”.

 

Regrete

Domnica Stănescu s-a căsătorit, dar nu a avut noroc. Soţul său era profesor. „Vorbea frumos de muzică şi pictură, picta frumos, dar ce folos, că bea. Din cauza asta a şi fost dat afară din învăţământ. Eu i-am spus că putem trăi frumos din ce câştig eu şi din ce avea pus deoparte, dar nu a acceptat”.

Domnica povesteşte că soţul ei a plecat de acasă, prin anii ’50, şi de atunci n-a mai ştiut nimic de el.

„N-am divorţat. Mi-era ruşine, că eu nu am făcut nimic”, spune cu uşoară tristeţe Domnica Stănescu. Şi dacă are un regret în viaţă, acela este că bunul Dumnezeu nu i-a dat bucuria de a fi mamă.

 

O viaţă la catedră

A fost în schimb o învăţătoare foarte bună şi apreciată tocmai în Banat.

„Când am ajuns eu în sat, erau şase copii care mergeau la şcoală. Într-o lună, am adunat 90. I-am împărţit în două schimburi, dimineaţa şi după-amiaza şi eu ţineam cursuri cu ei. Ca să rezist, mâncam nuci şi zahăr. Cei de la Secţia de învăţământ, cum era pe vremuri, au aflat de acest lucru şi mi-au trimis un ajutor, o fată cu şapte clase, care nu prea mă ajuta”, povesteşte bătrâna.

La vârsta pensionării, s-a retras din Ardeal spre locurile natale, spre casa părintească.

Întrebată care este secretul său de a ajuns la o asemenea vârstă, Domnica Stănescu a spus: „postul, rugăciunea, credinţa în Dumnezeu. Nu cred că are mare importanţă ce mănânci.”

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Domnica Stănescu, din Rădăuţi, a împlinit 100 de ani.

Comentarii