Ne asumăm riscul de a deveni antipatici, dar ne-am propus să nu ne ascundem gândurile în spatele unor exprimări stereotipe. Uneori simțim nevoia de a naviga în subconștient, pentru a deveni mai responsabili, atât față de noi, cât și față de ceilalți. Perioada pe care o parcurgem și perspectivele ce ni se oferă ne obligă la această introspecție.
Charles Darwin (1809-1882), naturalist și biolog englez, a șocat atunci când a prezentat teoria evoluției. Omul secolului XIX nu fusese încântat și nu acceptase plin de bucurie statutul de maimuță evoluată. Cu toate acestea, cruzimea și atitudinile inumane consemnate istoric demonstrează cum, odată cu dezvoltarea creierului, simpatica maimuță nu a devenit om, ci fiară. Anthony Storr (1920-2001), psihiatru și psihanalist englez, spunea că „din nefericire, suntem cea mai brutală, cea mai agresivă și cea mai răzbunătoare specie care a pășit vreodată pe pământ”. Un mileniu și mai mult înaintea lui Darwin și Storr, Aristotel (384 î.Hr. – 322 î.Hr.), filozof și om de știință în Grecia antică, preocupat de organizarea cetății, în lucrarea sa Politica, pornește de la faptul că omul este un animal dotat cu inteligență; și social pentru că își consumă existența trăind în comunitate. Aristotel considera că „binele și fericirea omului se pot realiza doar activând în cadrul unei comunități, pentru că singur nu se poate elibera de nevoile materiale”. Omul este, într-adevăr, un animal inteligent și social, dar își mistuie inteligența în măscări ipocrite. Am întâlnit de multe ori, prin străinătate, activiști (c-au devenit modă, precum ONG-urile), care se opreau și vorbeau cu cerșetori și oameni ai străzii, prefăcându-se că nu vor să atragă atenția. I-am urmărit cu cât interes discutau cu bieții oameni, dar niciodată n-am văzut pe vreo unul să ofere un loc de muncă, un adăpost sau, la plecare, să lase măcar un bănuț în păhărelul nefericitului.
Comunitățile ideale descrise de gânditori au rămas simple referiri filozofice. De la așa-numita Democrație ateniană, Utopia lui Thomas Morus și până în zilele noastre, organizarea socială și motivația existențială nu s-au modificat. Ele doar s-au adaptat mereu condițiilor, pentru a satisface unora nevoia de putere, sex și bani. Rezistența la aceste ispite este o glumă. Doar trecând printr-o cumpănă, ar mai putea fi redescoperite importanța vieții, valoarea iubirii și inutilitatea plăcerilor efemere.
Comunitatea modernă nu poate asigura binele și fericirea tuturor membrilor ei. Munca este exploatată, oamenii sunt din ce în ce mai iraționali și manifestările antisociale tot mai dese. Banul și piețele de capital controlează la nivel mondial evoluțiile. Politica s-a redus la alternanță la putere și domină prin manipulare realizată cu mijloace tehnologice sofisticate (cum ar fi inteligența artificială). Lumea occidentală a luat-o razna. Unii spun că de prea mult bine, dar nu ne satisface explicația. În Canada, de exemplu, therienii și furries (cei care adoptă comportamentele specifice ale animalului cu care se identifică) sunt acceptați încă din școală și pe la colțuri vezi lădițe cu nisip pentru nevoi… Acum se vorbește deschis și cu argumente pseudo-științifice despre pedofilie, zoofilie, pansexualism sau sex liber ș.a.m.d.. Argumentul suprem este că aceste preferințe sexuale le întâlnim și la animale și la păsări. Și, dacă tot ne asemănăm atât de mult cu animalele, nu-i așa, trebuie să fim fericiți că manifestările canibale se limitează doar la canibalismul social.
Comunitățile ideale sunt utopie! (continuă)
