Pendulăm de multă vreme între un trecut idealizat și un prezent fără perspectivă, deasupra vidului istoric provocat de eliminarea in toto a celor 45 de ani de existență în regim comunist. Am păstrat doar aspectele dramatice ale acelui interval de timp, care ne bântuie până azi. Facem diferență între menținerea memoriei istorice (pentru a nu repeta greșeli, care pot compromite viitorul) și exploatarea sensibilităților unui popor.
Exercitând opoziția, partidele istorice au avut rol decisiv în renașterea subiectivă a trecutului. În afară de Coposu, Rațiu și Cunescu – figuri emblematice ale tranziției și câteva excepții, etica și obiectivele politice ale acelor fosile complexate, dornice de răzbunare și putere, au fost meschine și rudimentare. Până la urmă, din cauza sterilității politice, partidele istorice fie au dispărut, fie s-au metamorfozat, însă răul fusese făcut.
Nu putem trece cu vederea nici contribuția nocivă a sofiștilor postcomuniști. Acești pseudointelectuali au devenit dintr-odată prolifici și s-au pus să distrugă toate reperele istorice și culturale ale nației, înlocuindu-le cu „păreri” și „opinii” romanțate despre oameni și fapte, cele mai multe neargumentate științific. Este adevărat! Regimul comunist a ignorat și persecutat oameni de valoare; a omis și interpretat ad libitum momente istorice importante. Totuși, trebuie să recunoaștem că personalitățile istorice și culturale despre care am învățat sunt valori incontestabile și așa au fost percepute de câteva generații de români. Demonetizarea lor în emisiuni televizate ori pe rețelele de socializare, pe considerente subiective, a provocat criza de identitate cu care ne confruntăm astăzi.
Biserica s-a substituit rapid paternalismului comunist. Îi recunoaștem valoarea spirituală, dar caracterul ei conservator a accentuat unui popor descumpănit în căutare de reazeme inerția socială și politică și atitudinea rigidă, intolerantă față de progres. Chestiunea monarhiei, nerezolvată prin referendum, întreține până astăzi Ideea și ne menține conectați la un trecut puternic romanțat și idealizat de tot felul de cronicari moderni.
Odată acceptate cauzele neparticipării noastre directe „la trebile cetății”, putem accepta și efectele. Cel mai puternic efect este apariția și dezvoltarea, la nivelul întregii societăți, a monstruosului fenomen numit Corupție. El se datorează toleranței și cultului pentru bani, pe care s-a construit existența noastră postdecembristă. Este cazul să recunoaștem că ne-am împotmolit, că populismul și demagogia ne întunecă rațiunea.
Partidele extremiste, simpatizanții monarhiei și nostalgicii perioadei comuniste depășesc 50% dintre români. Ceilalți, fie nu se exprimă, fie încearcă să se opună. În ultima perioadă, de exemplu, după ce am fost saturați cu originea dacă, asistăm cum sunt dezgropate personalitățile neamului, pentru a fi stigmatizate: antisemiți, simpatizanți legionari, mincinoși, bețivi ș.a.m.d. Unii analiști susțin că apariția extremismului în România se datorează mimetismului care îi caracterizează pe români. Am putea accepta această teză, dacă am costata comportamente politice și obiective asemănătoare celor promovate în spațiul european. Nici o legătură! La noi, comportamentul politic grobian, caracterul opozițional al manifestărilor și reperele din trecutul legionaro-fascist constituie bagajul ideatic care stă la baza ofertei politice a așa-numitului suveranism românesc.
Credem că am răspuns întrebării „de ce nu avansăm”. Putem schimba această realitate, dacă ne vom împăca cu istoria. Departe de noi gândul reabilitării politice a regimului comunist. Susținem nevoia relansării morale a neamului, valorificând aspectele pozitive și conștientizând mentalitățile negative acumulate în cei 45 de ani de comunism. Codoșenia, invidia, autoritarismul, disprețul și aroganța față de cei slabi, pungășia și pofta de căpătuială ne-au dictat comportamentul postdecembrist. În antiteză, să redescoperim gândirea dialectică, disciplina, spiritul practic, inventivitatea, valorile familiei, asumarea responsabilității, solidaritatea, și patriotismului autentic. Așa am rezistat vicisitudinilor, așa vom ieși din mlaștină și vom avansa, luându-ne în primire locul ce ni se cuvine în familia societăților civic realizate.
