Cum judecăm viața

Un proverb spune că cine renunță din cauza iernii pierde promisiunea primăverii, frumusețea verii și bogăția toamnei.
Așa este. Cine nu știe să aștepte, cine nu rabdă perioadele mai puțin plăcute din viață, nădăjduind că într-o zi va răsări soarele și pe strada lui, nu va avea bucurie. Să nu uităm niciodată, încercările ne fac puternici, durerile ne fac mai umani, eșecurile mai smeriți, iar succesele mai încrezători.
Omule, nu lăsa ca vicisitudinile unui sezon să-ți umbrească bucuria celorlalte. Nu judeca viața doar după o perioadă grea. Trăiește simplu. Iubește cu generozitate. Să-ți pese de tot și de toate. Fii cu bunăvoință. Și lasă restul în grija lui Dumnezeu.
A fost odată un om care avea patru fii. Acesta dorea ca băieții lui să învețe a nu mai judeca pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe rând, pe fiecare să privească în câte un anotimp același copac. Pe primul l-a trimis vara, pe al doilea toamna, pe al treilea iarna, iar pe ultimul primăvara. Când au revenit, i-a adunat și i-a pus pe toți să descrie ce au văzut. Primul a spus despre copac că era plin de flori, ce răspândeau un dulce parfum, cum nu mai simțise pe atunci. Al doilea fiu a mărturisit că pomul era încărcat de fructe coapte, cu rod bogat. Al treilea băiat s-a plâns de urâțenia copacului, care avea crengi golașe, întoarse și răsucite. Ultimul copil al tatălui a spus că pomul era acoperit de muguri verzi care prevesteau frumusețea acestuia și promiteau o recoltă serioasă.
Descrierea fiecăruia era reală și totuși, între ele, relatările erau atât de diferite. Cine spunea adevărul? Bătrânul tată le-a explicat că toți aveau dreptate, dar că fiecare a văzut doar un anotimp din viața copacului. Le-a mai spus că nu poți judeca pe nimeni cunoscându-l doar o anumită perioadă. Pentru că așa este firesc, bucuriile, tristețile, nădejdile care ne traversează viețile nu le putem măsura decât la sfârșitul tuturor anotimpurilor.
(Augustin Păunoiu, sursa: Ziarul Lumina)