Urmaşii infamului Brutus, groparii preşedinţilor PSD (II)

Victor-Viorel Ponta, pupilul lui Adrian Năstase, a fost silit să abandoneze, prin demisie, timona partidului, naufragiind şi din funcţia de prim-ministru. Cel care l-a lucrat în foi de viţă, ciugulindu-l oscior cu oscior, cum mânca pasărea părintele Ghermănuţă, personaj din povestirile lui Calistrat Hogaş, a fost, se ştie bine, omul său de încredere, Liviu Nicolae Dragnea. Practicând „politica patului cald” i-a luat locul de preşedinte la PSD, zâmbindu-i golăneşte pe sub mustaţă. Rămas în afara jocului, „Micul Titulescu” şi-a însăilat, din resturi, un nou partid care a dat chix la alegerile parlamentare. Acum jupânaşul bântuie pe la principalele posturi de televiziune, încercând să-şi afirme potenţialul de politician atoateştiutor, a cărui valoare de întrebuinţare nu-şi găseşte cerere pe piaţă.

Cel mai urât şi-a încheiat cariera de preşedinte al PSD Liviu Dragnea, care a fost obligat să schimbe instant confortul şi privilegiile înaltei funcţii de şef al Camerei Deputaţilor cu privaţiunile vieţii de deţinut la Penitenciarul Jilava. Lipsit de cultură, de caracter şi de o educaţie aleasă, Liviu Dragnea a fost un personaj politic controversat, mandatul său de lider al PSD fiind pigmentat cu multe pete negre, cu mânării de joasă factură în partid, schimbări frecvente de prim-miniştri, comportament arogant cu tonuri dictatoriale. După ispăşirea pedepsei a coborât în manutanţă, printre oale şi blide, etalându-şi în public abilităţile de maestru în arta culinară. Atâta i-a mai rămas după ce l-a părăsit şi juna Irina. Bietul Livache!

Doamna Viorica Dăncilă, singura femeie preşedinte al Partidului Social Democrat, nu a reuşit nici ea să termine meciul în picioare. A fost răsturnată, în mod previzibil, de gealaţii cu instincte misogine din jurul său. Pentru blonda ingineră din Teleorman, funcţia de preşedinte al PSD şi prim-ministru reprezentau, la drept vorbind, nişte pălării prea mari.

Nu i se pot contesta buna credinţă, loialitatea şi strădania de a se achita, după pricepere şi puteri, de sarcinile ce-i reveneau: ca o muceniţă ascultătoare: mânca ce i se oferea şi pleca unde era trimisă. Astăzi nici Viorica Dăncilă nu mai face parte din oastea pesedistă.

Vom trăi şi vom vedea ce soartă îl aşteaptă pe Marcel Ciolacu, actualul lider al PSD şi fost adjunct al doamnei Viorica Dăncilă. Pândind din culise, ca un veritabil prădător, şi-a deposedat „prin alunecare” predecesoarea de înalta funcţie ce o ţintea de mult timp cu lăcomie de vultur hoitar. Deocamdată cuviosul Măricel se menţine pe linia de plutire, având o prestaţie prudentă, fără sclipiri de politician cu pretenţie de a scrie istorie.

În Imperiul Bizantin mulţi pretendenţi la tron erau făcuţi inapţi pentru domnie, scoţându-li-se ochii. Tradiţia statua că orbii nu puteau conduce ţara. La noi, doar barierele legale pot zădărnici asemenea practici barbare, altfel, în lupta încrâncenată pentru putere, numeroşi combatanţi nu şi-ar alege mijloacele, scopul fiind totul.

Invariabil, în cei 31 de ani de la formarea partidului, preşedinţii PSD şi-au încheiat cariera politică pe câmpiile social-democraţiei loviţi de ciomagul ingratitudinii. Urmaşii infamului Brutus, practicantul clasic al paricidului, nesocotesc învăţăturile scrise în Cărţile Sfinte: „cine ridică sabia, de sabie va pieri”. Istoria devine ironică, atunci când se repetă des, mai ales cu „neprihăniţii” cavaleri ai tristei figuri.

IOAN BĂNCESCU