Cum împiedicăm deteriorarea creierului nostru!

Vârsta înaintată poate aduce înțelepciune, dar la fel de bine poate veni cu adăugiri mai puțin glorioase. Pierderea auzului, ochelarii bifocali, reflexe mai lente și afecțiuni medicale obișnuite, cum ar fi artrita, reumatismul și problemele respiratorii sunt doar câteva exemple ale acelor efecte secundare pe care am prefera să nu le avem. O preocupare și mai mare este că deteriorarea creierului apare pe nesimțite la mulți dintre noi pe măsură ce îmbătrânim, făcându-ne vulnerabili la deficiențe de memorie și la pierderea funcției cognitive.

Astăzi, cea mai mare frică a majorității oamenilor este că ar putea să-și sfârșească zilele luptându-se cu demența.

Cea mai frecventă cauză a demenței, și probabil cea mai de temut, este boala Alzheimer. Ideea de a pierde șirul propriilor gânduri sau de a fi incapabil să ți-i amintești pe cei dragi cauzează o anxietate, o frică și un stres uriașe. La fel de înfricoșătoare este durerea noastră intrinsecă atunci când vedem o rudă sau un prieten apropiat cum suferă de această afecțiune devastatoare.

Această preocupare este de înțeles. Dintre toate problemele pe care îmbătrânirea le aduce în secolul al XXI-lea, nimic nu se compară cu dimensiunea fără precedent a bolii Alzheimer. Conform rapoartelor recente ale Alzheimer’s Association, numărul celor care suferă de pe urma acestei boli este estimat la 5,3 milioane doar în Statele Unite. Pe măsură ce generația baby boomer – generația celor născuți între 1946 și 1964, perioada de după război, când a avut loc o creștere a natalității – îmbătrânește, se prevede că numărul pacienților va atinge uimitorul număr de 15 milioane de cazuri până în 2050.

Se observă o tendință asemănătoare pe întreaga planetă. Astăzi, mai mult de 46 de milioane de oameni la nivel mondial trăiesc cu demență. Se estimează că acest număr va crește la 132 de milioane până în 2050.

Mai mult, în timp ce boala Alzheimer reprezintă cadrul cel mai ușor de recunoscut și cel mai frecvent pentru demență, exista multe căi prin care un creier sănătos poate ajunge să funcționeze anapoda: alte forme de demență, boala Parkinson, comoție cerebrală, depresie și așa mai departe. Pe măsură ce tot mai multe țări se bucură de beneficiile unei vieți mai îndelungate, povara tuturor acestor afecțiuni atinge o proporție alarmantă. Și de parcă nu ar fi fost de ajuns, în afară de bolile specifice, deteriorarea cognitivă generală legată de vârstă ar putea afecta până la de trei sau patru ori mai mulți oameni, cu consecințe psihologice, sociale și economice.

Dacă luăm în considerare dificultățile unei asemenea situații de criză fără precedent în ceea ce privește sănătatea creierului, anul 2050 nu mai pare așa departe.

Boala Alzheimer este una dintre puținele afecțiuni neurologice de proporții epidemice asupra căreia oamenii de știință pot fi de acord că este direct influențată de dietă și care, prin urmare, este catalizatorul celor mai multe cercetări subvenționate din domeniu. Pentru a ne da seama de ce au nevoie oamenii să mănânce pentru a-și îmbunătăți sau pentru a-și menține abilitățile cognitive optime, trebuie să comparăm persoanele care îmbătrânesc frumos în ceea ce privește creierul cu acelea care, din nefericire, nu fac asta. În acest context, boala Alzheimer este, de fapt, o prescurtare pentru răspunsurile extreme ale creierului la substanțele nutritive pe care i le furnizăm.

Dintre toate organele corpului, creierul este cel mai ușor de deteriorat printr-o dietă săracă. De la arhitectura până la capacitatea sa de a funcționa, tot ce este în creier cere o dietă corespunzătoare. Cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți că singura cale a creierului de a primi substanțe nutritive este prin dieta noastră. Zi după zi, alimentele pe care le mâncăm sunt descompuse în substanțe nutritive, preluate de fluxul de sânge și purtate la creier pentru a umple rezervorul golit, pentru a activa reacțiile celulare și, cel mai important, pentru a fi încorporate în țesutul creierului. Proteinele din carne și din pește sunt sparte în aminoacizi care, printre alte lucruri, servesc ca aliment al neuronilor. Legumele, fructele și cerealele integrale oferă carbohidrați importanți cum ar fi glucoza, dar și vitaminele și mineralele care energizează creierul. Grăsimile sănătoase din pește și din nuci sunt descompuse în acizi grași Omega 3 și Omega 6, care fac ca neuronii noștri să fie flexibili și receptivi, susținându-ne totodată sistemul imunitar și protejându-ne creierul de deteriorare. Creierul nostru este literalmente ceea ce mâncăm.

Psiholog Mihai Moisoiu