Doru POPOVICI

O zicere străbună, cumva legată de cele sfinte, zice că banul e ochiul Dracului. Nu-i ştiu provenienţa, dar am convingerea că tare mult le-a priit comuniştilor, ei folosind-o ca pretext pentru sărăcirea unor întregi popoare, cel român nefăcând nicidecum excepţie. S-a ajuns astfel cabogăţia să fie privită ca o sursă a răului, iar cei cu un pic de avere să fie priviţi strâmb şi suspectaţi de toate cele, din moment ce nu se încadrau în pachetul prezentat atât de clar de ex-preşedintele comunist Ion Iliescu cu trimitere la propria-i persoană: "sărac şi cinstit"! În anii prea mulţi ai beznei comuniste s-a ajuns la derapaje grave la nivelul mentalului colectiv, iar sechelele sunt încă vizibile şi acum, la mai bine de 3 decenii de când, cel puţin ipotetic, am scăpat de comunism, însă continuăm să vorbim despre "bogătani", despre "copii de bani gata", despre "haine/maşini de lux" ori că "nu se mai satură de făcut bani". În această ultimă sintagmăse pot încadra şi destule personaje din lumea sportului, un teritoriu unde câştigurile din salarii ori din premii pentru câştigarea de competiţii ating praguri cândva de neimaginat. Ne-am speriat cu toţii când sumele pentru vânzarea de fotbalişti au ajuns la câteva zeci de milioane de dolari, acum la mult peste sută, iar vremea când se va depăşi miliardul nu mai pare chiar atât de îndepărtată. Salariile (sau cum s-or numi sumele alea demenţiale!) au ajuns şi ele cosmice, Ronaldo fiind primul care a semnat pentru o jumătate de miliard pe 3 sezoane (însă arabii ăia cică vor să-l gonească, nemulţumiţi de lipsa de eficiență a "investiţiei"!), iar acum circulăzvonul că tot prin zona aia i s-ar oferi fix un miliard (dar numai pentru 2 sezoane) lui Messi! Pe bune: când ţi se oferă asemenea munte de bani, ba încă şi spre finalul carierei, mai are sens să vorbim despre temeri, ezitări, cimitirul elefanţilor şi alte prostii d-astea? Dvs, în locul lui Messi, aţi refuza "ochiul dracului"!? Hai, terminaţi cu prostiile!