Dificultățile de învățare la copii și cauzele lor (1)

Orice elev poate prezenta dificultăți care interferează cu procesul de învățare; unele sunt de tip emoțional și altele de tip intelectual. Părinții trebuie să fie atenți în cazul în care copilul dă semne că nu vrea să meargă la școală și nu vrea să învețe, deoarece acest lucru poate apărea din motive foarte diverse. Când este foarte mic, motivul poate fi simpla anxietate față de separarea de părinți. Totuși, este normal să manifeste disconfort numai în primele zile de școală. Profesioniștii din învățământ știu cum să gestioneze acest refuz al separării, care tinde să dispară în termen de o săptămână sau cincisprezece zile. Părinții care prelungesc procesul de dependență cresc probabilitatea ca acest disconfort să dureze mai mult decât ar fi de așteptat. Soluția constă în consolidarea stării de calm.

Altă problemă este cea a copiilor care, după o perioadă de normalitate, se arată brusc reticenți să meargă la școală sau spun că se simt rău dimineața, dar, dacă sunt lăsați să stea acasă, nu se mai simt inconfortabil. În acest caz, cauza are de obicei legătură cu temele sau colegii. Copiii care au dificultăți în realizarea sarcinilor școlare tind să le evite. În acest caz trebuie vorbit cu profesorul și analizat care este problema concretă pentru a găsi o soluție, fie la clasă, fie cu asistare externă. Dacă problema vine din relația cu colegii, care îl resping sau îl hărțuiesc, trebuie să lucreze împreună profesorii, părinții și psihologii școlari pentru a-i oferi copilului resursele adecvate ca să depășească situația. Desigur, dacă este vorba despre hărțuire, trebuie să fim atenți zi de zi la reacțiile copilului și cei vinovați opriți ferm și imediat în ceea ce privește exercitarea în continuare a hărțuirii. Copiii considerați slabi sau diferiți în ochii celorlalți sunt principalele victime ale hărțuirii. În zilele noastre există protocoale foarte bine studiate de acțiune în această situație, iar profesorii trebuie să fie atenți, să detecteze acest tip de comportament și să îl oprească prin mijloacele pe care le pun la dispoziție sistemul de învățământ și legislația în vigoare.

Anxietatea și depresia sunt emoțiile care îngreunează cel mai des învățarea. Prima interferează în procesul de însușire a cunoștințelor din cauza creșterii excesive a activării pe care o produce, care face să se depășească nivelurile optime pentru acțiune, ceea ce blochează concentrarea. În acest caz, trebuie identificate și atenuate sursele de anxietate ale copilului. Dacă nivelul de anxietate este ridicat, de acest lucru trebuie să se ocupe un psiholog.

Depresia acționează în sens opus, nivelul de activare scade, iar atenția la toate tipurile de stimuli externi se modifică: individul este preocupat de propriile gânduri. Copilul deprimat tinde către singurătate, tristețe și iritabilitate și este din ce în ce mai predispus la lipsă de acțiune. Schimbările din comportamentul său - nu vrea să iasă sau să stea cu prietenii sau să se bucure de ce îi făcea plăcere înainte - trebuie să îi pună în alertă pe părinți și profesori. Depresia tinde să treacă neobservată pentru că simptomele ei nu se exteriorizează și nici nu deranjează în clasă. Poate apărea din orice motiv, fiind în același timp cauza performanței școlare scăzute, dar și performanța scăzută poate duce la apariția depresiei.

Altă emoție ce interferează cu învățarea este furia. Copiii cu probleme de comportament care prezintă agresivitate tind să aibă dificultăți în interacțiunea cu colegii lor, dar și cu ei înșiși. Nu se concentrează, refuză să o facă și nici nu respectă comenzile, așa că performanța lor școlară scade.

Un caz diferit este hiperactivitatea. Copiii hiperactivi sunt așa ca urmare a unei configurări speciale a sistemului lor nervos, care îi face să acumuleze un nivel excesiv de activitate; în plus, în cele mai multe cazuri, se asociază o problemă de atenție. În această situație, problema de performanță școlară este asigurată, având în vedere că atenția, după cum am menționat, reprezintă unul dintre elementele de bază ale învățării.

Simpla hiperactivitate afectează învățarea pentru că cea mai mare parte a sarcinilor de lucru din clasă sunt sedentare. De aceea, de când primesc diagnosticul, cu acești copii trebuie să se discute în mod curent la clasă. Trebuie să se caute pentru ei activitate regulată mai mare decât a altor copii și să li se ofere o îngrijire specială pentru a reuși ca, în anumite momente, prin atragerea atenției, copilul hiperactiv să fie atent în mod pasiv. În general, acest tip de elevi trebuie să aibă parte de o terapie specializată, care să le permită să profite la maximum de prezența lor la școală.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com