Mesajul a trei fraţi pentru mama lor: „Nu vrem să te mai vedem”

Trei copii, de 10, 13 şi 16 ani, au dorit să-i transmită propriei mame un mesaj public, dar şi judecătorilor care i-au transformat într-o adevărată minge de ping-pong. „Vrem s-o facem de râs pe Cristina (n.a. – aşa îi spun copiii mamei), să vadă toată lumea, pentru că şi ea ne-a făcut de ruşine. Nu mai vrem s-o vedem toată viaţa noastră şi îi spunem să ne lase în pace. Să le daţi la ziar şi pe judecătoarele alea care ne dau ba la tata, ba la Cristina şi să afle că noi vrem la tata”, este mesajul cutremurător transmis de minori. Chiar dacă recunoaşte că între ea şi copii există divergenţe majore, mama nu vrea să renunţe şi a anunţat că va lupta „până la sânge”.

Tatăl: „Am găsit copiii în stare jalnică”

Coşmarul prin care trec copiii a început în urmă cu mai mulţi ani. Rămas fără serviciu, Ovidiu Huţan a decis, de comun acord cu soţia Cristina, să plece în SUA. Imediat după plecare, lucrurile păreau să meargă normal.

„Ajuns în USA am muncit şi am reuşit să achiziţionez un apartament cu trei camere în Obcini. L-am renovat modern, iar soţia cu copiii s-au mutat în oraş, aproape de şcoală, să ducă o viaţă mai bună. Despărţirea mea de familie fiind foarte grea pentru mine am vrut să mă reîntorc acasă, dar soţia s-a opus vehement, motivând că în ţară nu am ce face şi nici loc de muncă. A vrut doar să-i fac acte să vină şi ea cu copiii în USA”, a mărturisit Ovidiu Huţan din Michigan, Detroit.

Începutul sfârşitului nu avea să fie departe. Între cei doi soţi relaţiile s-au răcit constant.

„În iunie 2006 i-am trimis actele şi viza medicală pentru a veni în USA împreună cu copiii, dar a refuzat categoric spunând ca <eu nu-ţi vin niciodată în America şi pentru tine femeie nu-ţi mai sunt>. În decembrie 2006 am revenit în ţară, am găsit copiii în stare jalnică, deşi trimiteam sume consistente pentru întreţinerea lor”, şi-a continuat povestea Ovidiu Huţan.

A fost momentul în care a decis să divorţeze. Au urmat câţiva ani de procese. Iniţial, Judecătoria Suceava a decis, în cursul anului 2008, ca toţi cei trei copii să rămână în grija tatălui. În căile de atac, soluţia a fost modificată, în sensul că tatălui i-a fost încredinţat băiatul cel mare, acum în vârstă de 16 ani, iar cele două fetiţe, una de 13 şi cealaltă de 10 ani, au fost date în grija mamei.

Încercările de a lua fetiţele cu executorul judecătoresc, eşuate

Înainte ca judecătorii Curţii de Apel Suceava, prin care s-a stabilit ca fetele să fie date în grija mamei, să se pronunţe, minorele au ajuns în grija bunicilor, din partea tatălui. Ca urmare, Cristina Huţan a apelat la un executor judecătoresc pentru a-şi lua acasă fetiţele. Cele două încercări ale executorului judecătoresc Sarmis Câmpulungeanu de a pune în practică hotărârea Curţii de Apel Suceava au eşuat. În procesul verbal întocmit de executor pe 13 martie 2009 se arată că „minorele au refuzat să meargă împreună cu pârâta Huţan Cristina”, ceea ce s-a întâmplat şi la a doua tentativă, din 17 martie 2009.

Cristina Huţan consideră că fetiţele o resping pentru că aşa au fost îndrumate de bunicii materni şi de tată.

„Îmi pare bine că s-a ajuns la ziar, să vadă toată lumea ce fac foştii mei socri. Ei şi fostul meu soţ i-au învăţat să fie contra mea. Nişte copii de vârsta lor nu fac asta de capul lor”, a declarat ieri Cristina Huţan.

„Nu i-am spus niciodată mamă, ci <Fă>”

Traumele provocate de apariţia executorului judecătoresc nu aveau să fie ultimele din viaţa celor trei copii. Aceştia spun că mama îi terorizează pur şi simplu. „Vine la şcoală şi tot fuge după noi şi strigă <Hai la mama, că te iubeşte>. Nu mai pot nici să merg la şcoală şi stau tot timpul cu stres că vine pe acolo”, a mărturisit fetiţa în vârstă de 10 ani. Atât ea, cât şi sora ei de 13 ani, cred că cea care le-a dat viaţa, dar căreia niciodată nu i-au spus mamă, ci doar Cristina, vrea doar să le chinuiască.

„Nu i-am spus niciodată mamă, ci <Fă>, pentru că aşa îi spunea şi ea mamei ei”, au povestit cei trei fraţi.

Fiica cea mică, privată de mamă de mâncare şi libertate

Între timp, pentru că între mamă şi cele două fete pare să nu existe cale de împăcare, tatăl a deschis un nou proces, în care solicită reîncredinţarea minorelor. În acest sens, la dosar au fost depuse mai multe documente întocmite atât de psihologi ai Direcţiei pentru Protecţia Copilului Suceava, cât şi de specialişti de la „Salvaţi Copiii”, filiala Suceava. În şedinţele de consiliere din aprilie şi mai 2009 psihologul a încercat să îi convingă pe cei trei copii că ar fi corect şi normal să întreţină relaţii cu ambii părinţi naturali. Încercările au eşuat, iar concluziile psihologilor sunt fără echivoc: „Fetiţa cea mică este un copil cu un intelect normal, care prezintă semne de abuz emoţional prin privarea de hrană şi libertate din partea mamei, pe care acum nu o include în propria familie şi există o puternică legătură afectivă şi de securitate cu familia paternă. Cea de a doua fiică este un copil cu intelect normal, cu tendinţă de supraadaptare, cu nevoie de securizare şi sprijin pentru a integra trauma emoţională determinată de lipsa hranei şi a liniştii interioare experimentată în relaţia cu mama”.

„Mai bine mă omor decât să rămân cu mama”

Şi psihologii de la „Salvaţi Copiii” au tras concluzia că existe semne ale abuzului emoţional, mai ales din teama de a fi despărţiţi unul de celălalt. De altfel, cu ocazia întâlnirilor cu specialiştii, copiii au dezvăluit amănunte cutremurătoare din relaţia cu mama. „M-a bătut cu cuţitul peste mână şi picior că am spus că nu-mi place mâncarea”, „Am fost la bunicu şi a venit cu poliţia după noi ... ne-am speriat ... aşa tare ... şi când ne-a întrebat la cine vrem ... şi am spus că la bunicu ... nu a mai avut ce ne face”, „Mama nu ne duce nicăieri ... nici măcar la bunici nu ne lasă”, „Cu tata ne-a interzis să mai vorbim la telefon ... el ne sună tot timpul .. vorbim pe camera web indiferent de oră ... şi ştiu că acolo este noapte când la noi este zi ... am jucat cu tata şah”, sunt doar câteva din observaţiile consemnate de psiholog. Totuşi, un aspect pe care specialistul l-a remarcat şi l-a trecut cu litere îngroşate arată că prăpastia dintre mamă şi fiica cea mică este insurmontabilă.

„Mai bine mă omor decât să rămân cu mama ... şi fratele şi sora mea să plece la tata, ... pe mine nu m-au întrebat acolo la Tribunal ... cu cine vreau să rămân ... pe ei ... da”, se arată în raportul celor de la „Salvaţi Copiii”.

„Nu sunt de acord să-i ducă în America să se prostitueze sau să-i vândă”

Prima fază a noului proces a luat sfârşit în toamnă la Judecătoria Suceava. După ce au analizat din nou probele din dosar şi au vorbit şi cu copiii, magistraţii au decis să le încredinţeze pe cele două minore tatălui. Cristina Huţan nu s-a împăcat cu această soluţie şi a atacat-o la Tribunalul Suceava, iar procesul s-ar prelungi şi mai mult dacă se va apela şi la ultima cale de atac, la Curtea de Apel Suceava.

Cristina Huţan este decisă să nu-şi lase copiii în grija tatălui.

„Eu sunt mama copiilor, iar când el a plecat în SUA eu i-am purtat în braţe şi i-am crescut. Nu sunt de acord să-i ducă în America să se prostitueze sau să-i vândă. El trăieşte acum cu o femeie la cultul satanic şi nu ştiu ce le poate face copiilor. Lupt până la sânge, toată viaţa mea, că nici la un animal din pădure nu i se iau puii aşa cum vor să-mi facă ei mie. Înainte de a ajunge la Tribunal mai bine ar merge la Tribunalul lui Dumnezeu”, sunt cuvintele prin care Cristina Huţan îşi arată hotărârea de a nu-şi lăsa copiii în grija fostului soţ.