Hotărârea de guvern privind sprijinirea instituțiilor publice de spectacole, adoptată la finalul săptămânii trecute, a alocat Primăriei Suceava pentru Teatrul Municipal „Matei Vișniec” suma de 1,709 milioane de lei, din bugetul total de 244,081 milioane de lei alocat la nivel național. Celelalte orașe cu teatre și filarmonici din regiunea Moldovei au primit sume mult mai mari.
De exemplu, pentru Iași s-a alocat o sumă de 17,622 milioane de lei, împărțită între Filarmonica „Moldova”, Teatrul „Luceafărul” și Ateneul Național. Botoșaniul a primit 5,739 de milioane de lei pentru cele trei instituții din subordine. Din această sumă, doar Teatrului de Dramă „Mihai Eminescu” i s-au alocat 2,567 milioane de lei, devansând instituția suceveană.
Județul Neamț, care finanțează o singură instituție, Teatrul Tineretului Piatra-Neamț, a obținut 3,073 milioane de lei, adică o sumă aproape dublă față de Suceava. Singurul județ din regiune care se situează sub nivelul Sucevei este Vasluiul, unde Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad a primit 1,536 milioane de lei.
Explicația acestor discrepanțe constă în mecanismul de calcul impus de Ministerul Finanțelor. Guvernul a împărțit banii raportat la execuția bugetară realizată de fiecare instituție în anul 2025. Practic, cifrele arată că teatrele din Piatra-Neamț sau Botoșani au reușit să ruleze și să cheltuiască bugete mult mai mari în anul precedent, fapt care le-a securizat o finanțare guvernamentală superioară pentru noul sezon. Această infuzie de capital de la bugetul de stat este absolut necesară pentru instituțiile de cultură, în condițiile în care chiar nota de fundamentare a actului normativ recunoaște că majoritatea primăriilor nu pot susține singure costurile de modernizare și asigurarea unui act artistic de calitate.
Situația financiară a teatrului din Suceava, finanțat de administrația locală, este cu atât mai delicată cu cât Consiliul Local a decis, în ședința de la sfârșitul lunii mai a.c., ca imobilul să fie administrat în totalitate de instituția de cultură. Acest lucru înseamnă că teatrul va suporta din bugetul propriu toate facturile de utilități și întreținere și va gestiona direct cheltuielile cu salariile îngrijitorilor și ale administratorului.
Această independență forțată în privința costurilor de mentenanță obligă echipa de conducere la o reconfigurare a cheltuielilor administrative pentru a putea asigura fondurile pentru premiere, decoruri, onorarii pentru artiști etc..
