Apariția volumului „Spitalul «Sf. Ioan cel Nou» de la Suceava. Scurtă istorie”, semnat de reputatul medic internist și nefrolog Mihai Ardeleanu și publicat la editura Mușatinii, reprezintă un moment de restituire culturală și istorică. Lucrarea este rodul unui deceniu de cercetări în arhive și biblioteci, fiind concepută ca un omagiu adus celor șase decenii de existență a complexului spitalicesc, sărbătorite în vara acestui an. Cartea este o radiografie a evoluției activității medicale din Suceava, de la primele leacuri empirice și până la tehnologia medicală de ultimă generație.
Pe baza documentelor de arhivă emise în perioada domnitorului Gaspar Grațiani, dr. Mihai Ardeleanu demonstrează că prima „bolniță” publică orășenească din afara zidurilor unei mănăstiri a fost înființată la Suceava de către mitropolitul Anastasie Crimca la 16 mai 1619. Amplasat pe vechea uliță Fruntea, astăzi strada Petru Rareș, acest așezământ cu rol exclusiv medical devansează cu 76 de ani faimosul Spital Colțea din București, fondat în 1695, și cu peste un secol Spitalul Sfântul Spiridon din Iași. Această descoperire arată că rădăcinile îngrijirii bolnavilor sunt strâns împletite cu istoria mănăstirească de la Pătrăuți, Dragomirna sau Putna și cu pelerinajele generate de aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou încă din anul 1402.
- „Cordonul sanitar”, vaccinarea timpurie și spânzurătoarea de la graniță
Odată cu anexarea nord-vestului Moldovei de către Imperiul Habsburgic în 1774/1775 și apariția numelui de Bucovina, administrația de la Viena a transformat regiunea într-un veritabil „cordon sanitar” pentru a proteja restul imperiului de epidemiile din Orient. Primele spitale din lemn – cel din 1787, pe locul actualului Palat Administrativ și reglementările urbane stricte au schimbat fața medicinei locale. Monografia doctorului Ardeleanu surprinde pagini din timpul marilor epidemii de ciumă și holeră. Documentele din Arhivele Statului relevă măsuri de o duritate extremă: în anul 1829, paza militară de la granița cu Moldova avea ordinul de a împușca pe loc pe oricine încerca să treacă ilegal frontiera. Pentru încălcarea regulilor de carantină, autoritățile imperiale instituiseră judecata rapidă și pedeapsa prin spânzurătoare. În ciuda acestor asprimi, Suceava a fost un pionier al sănătății publice: în anul 1803, la doar câțiva ani de la descoperirea savantului Edward Jenner, în Bucovina se organiza prima campanie de vaccinare antivariolică în masă. Episcopul Daniil Vlahovici emisese o circulară prin care soma preoții să convingă părinții să-și vaccineze copiii cu „vărsat de uger” (vaccinul bovin), avertizându-i că refuzul îi va face răspunzători înaintea judecății divine.
- Nașterea „Spitalului Vechi” și destinele care au sfințit locul
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada 1893-1895, s-a construit pe Dealul Tătărașilor complexul pavilionar proiectat de arhitectul Josef Laizner, cunoscut astăzi drept „Spitalul Vechi”. Extins în 1905 cu o sală de chirurgie, așezământul a funcționat ca un etalon multicultural și ecumenic, fiind sfințit la inaugurare de clerici ortodocși, armeni, catolici și mozaici. Cartea restituie și biografiile primilor medici: dr. Andreas Popovici, armean ortodox cu studii la Budapesta, polonezul Christophorus Petrowitz, semnatar al petiției revoluționare din 1848 și dr. Modest Popescu, recunoscut ca cel dintâi medic român al spitalului.
O atenție deosebită este acordată de autor doctorului Octavian Gheorghian, fost director al spitalului, profesor la Viena și ministru în guvernul Iancu Flondor din 1918. În zilele Unirii, pentru a chema armata română condusă de generalul Zadik să apere Bucovina, dr. Gheorghian a trecut linia frontului purtând scrisoarea oficială ascunsă în căptușeala gulerului hainei sale.
Destinul spitalului a fost marcat apoi de dr. Teofil Lupu, cel care a condus unitatea timp de peste două decenii și a locuit chiar în clădirea ce a găzduit până de curând Oncologia. Dr. Lupu s-a format în clinicile chirurgicale vieneze sub îndrumarea faimosului chirurg austriac Christian Billroth, unul dintre fondatorii chirurgiei abdominale. Lor li se adaugă zeci de alți specialiști români, evrei, germani sau polonezi care au marcat viața unității medicale.
- Naționalizarea cabinetelor, etapa comunistă și perioada actuală
Monografia urmărește etapele ulterioare: drama medicilor evrei întorși din lagărele din Transnistria, urmată de brutalul val de naționalizare din 11 iunie 1948, când cabinetele private au fost desființate, iar sistemul a fost reorganizat după modelul socialist. Un capitol consistent este dedicat trecerii în epoca modernă, marcată de darea în folosință, în noiembrie 1966, a „Spitalului Nou”, proiectat în 1961 de ISCAS, o structură de 600 de paturi. Autorul analizează evoluția fiecărei secții și laborator în perioada comunistă, anii grei ai tranziției de după 1990, eforturile investiționale din perioada 2008-2016 și, nu în ultimul rând, modul în care spitalul a gestionat criza pandemică de COVID-19.
Cuprinsul volumului ghidează cititorul prin realitatea anilor 2025-2026, prezentând transformarea unității într-un Spital Clinic Județean de Urgență modern, cu 1.200 de paturi, integrând specialități complexe, de la cardiologie și neurochirurgie până la laboratoare de biologie moleculară, radiologie intervențională și medicină nucleară.
- Medalioane medicale
Autorul a documentat și a reunit în paginile cărții 384 de „medalioane medicale”, mini-biografii ale 384 de specialiști – medici, chimiști, biologi, psihologi – care au profesat de-a lungul anilor la spitalul sucevean. Această galerie a profesioniștilor care și-au legat destinele de salvarea vieților la Suceava este completată grafic cu o secțiune de portrete realizate de maestrul caricaturist Mihai Pânzaru-PIM.
Monografia semnată de dr. Mihai Ardeleanu este o carte a recunoștinței, o recuperare istorică și, mai presus de toate, o mărturie scrisă despre datoria împlinită a generațiilor de medici care au vegheat și veghează asupra sănătății Cetății. Volumul poate fi achiziționat de la secretariatul spitalului.
