S-a dus și șansa asta…

Liga Campionilor, de fapt a Campioanelor, este competiția pe care Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare de handbal din lume în 4 ani (2010, 2015, 2016, 2018) și-ar fi dorit să o câștige cu echipa la care dă să-și încheie o carieră excepțională: CSM București. Numai că nici în acest an CSM nu a reușit ceea ce toți iubitorii acestui sport din România așteaptă de foarte multă vreme, câștigarea trofeului, ba încă mai mult: nu a reușit nici măcar calificarea în așa-numitul „final four”, adică în semifinalele celei mai importante competiții din lume pentru echipele de club. Discuția e complexă și are nenumărate ramificații, de la inexistența la nivelul întregii țări a unei săli de nivelul acestei competiții, până la imposibilitatea găsirii unui antrenor care să închege echipa și să o ducă la performanță maximă, chiar dacă pe lângă Neagu, în lot au fost mereu și alte 3-4 jucătoare dintre cele mai bune din lume. Paradoxal e că nici Cristina Neagu n-a avut prea mult noroc în carieră, singura dată când a câștigat un trofeu serios, chiar Champions’ League, fiind în 2015, cu echipa ei de atunci, Buducnost din Muntenegru. Cu Naționala a câștigat două medalii de bronz, la un Mondial și la un European, ceea ce nu înseamnă mare lucru pentru cea mai bună jucătoare a lumii. Acum, la final de drum, Cristina ar fi vrut să ia parte la un ultim „final four”. N-a fost să fie nici măcar atât, și zău că e păcat. Pentru noi, însă, Cristina a fost mereu câștigătoare. N-a avut însă niciodată în țară parte de echipa care cu adevărat să o merite și să o poată pune în valoare.