Consider necesară o referire la efectele războaielor din Ucraina, Orientul Mijlociu sau Africa asupra dezvoltării României, pe plan economic, social (nivelul veniturilor și efectul său!), umanitar (migrația și costurile sale), dar și asupra „stării” de spirit a populației (anxietatea determinată de distrugeri și victime la granița noastră!). Această realitate este exploatată fără scrupule pe plan politic, dar și întreținută de personaje care susțin că ajutorarea victimelor reprezintă un efort imens pentru țară. Consider aceste manifestări rezultatul unor frustrări personale ale multor cetățeni sau, probabil, al războiului „hibrid” împotriva României, copios finanțat din Est.
În permanență un conflict a generat deturnare de resurse (materiale, financiare, umane, de cercetare etc.) de la scopul firesc al dezvoltării spre cheltuieli „cu moartea”, distrugeri (în multe cazuri ireparabile!), victime (inclusiv civile), migrație necontrolată sau afectarea relațiilor internaționale (economice, geopolitice).
Omenirea în ansamblu pierde imens, dar nu toate națiunile nonbeligerante în aceeași măsură. Din cauza războiului din Ucraina, per total, România NU pierde (cheltuielile cu sprijinul ucrainenilor reprezintă circa 0,2% din PIB, procent valabil și la nivel de UE!), pentru că invazia a determinat alocarea către țara noastră de fonduri foarte consistente pentru dezvoltarea infrastructurii (autostrăzi, căi ferate, modernizare porturi, industria de apărare etc.), modernizarea dotării forțelor armate, instalarea de baze militare etc. Bilanțul este pozitiv dacă cuantificăm strict contabil (deși ne referim la distrugeri și moarte!), fapt recunoscut și de cei care se opun sprijinului acordat vecinilor din est, Ucraina și chiar Moldova.
Am primit fonduri mari și acoperitoare pentru găzduirea refugiaților (bani încasați în final de gazdele din România!), investițiile în infrastructură vor fi utilizate și în scopuri civile, dezvoltarea producției de armament va oferi oportunități de export (este o piață „flămândă”, din păcate!) și poziția geostrategică a țării va determina sigur investiții externe (trebuie să avem o politică prietenoasă cu potențialii investitori!).
Efectele războiului din Golf sunt puternic negative pentru țara noastră ca pentru toate națiunile dependente de importul de petrol și gaze naturale. Dacă în cazul gazelor naturale producția națională acoperă o mare parte din consum (importuri reduse!) și în 2-3 ani vom deveni exportatori, în ce privește petrolul acoperim doar 1/4 din necesar cu extracțiile naționale.
Iar dacă luăm în calcul și faptul că avem o capacitate de rafinare instalată imensă (de aproape trei ori consumul), care a fost „gândită” de „strategul genial” pentru a prelucra petrolul din URSS sau „prietenii” din lumea arabă, vedem că proprietarii din aceste industrii au probleme.
Este bine că statul a rămas acționar minoritar la aceste societăți, pentru că „talentul managerial” al celor numiți politic la conducere a avut efecte dezastruoase în majoritatea cazurilor.
Inteligența, profesionalismul și dedicarea celor care ne conduc pot fi dovedite acum, în momentele critice ale evoluției internaționale, prin valorificarea oportunităților, reducerea pierderilor inerente generate de piața mondială și pregătirea țării pentru viitor („luminos” sau „întunecat”?).
Cel mai rău scenariu posibil, agresiunea armată (cea „hibridă” este în curs!), poate fi și trebuie contracarat prin creșterea cheltuielilor cu înarmarea (3,5-4% din PIB), parteneriate și o colaborare mai „strânsă” la nivelul alianței politico-militare (NATO) și extinderii politicilor UE spre o „apărare comună” (armată europeană în Statele Unite ale Europei!!).
Doar astfel vom reuși să asigurăm un viitor pașnic națiunii. Până să ne ajute partenerii, să ne ajutăm singuri! Cea mai realistă politică națională!!
