În articolul precedent am pomenit despre politică și manipulare. Cei care elaborează strategiile au realizat importanța studiului psihologiei. Efectele perverse ale metodelor de marketing politic și economic folosite pentru a controla și orienta masele în timp de pace este reducerea dramatică a capacității individuale de a raționa corect. Cunoștințele despre funcțiile creierului uman, asociate cu alte informații științifice, permit elaborarea tehnicilor și metodelor adecvate declanșării, controlării și valorificării instinctelor animalice ale mulțimilor, în scopul realizării unor interese, așa-zise, superioare. Astfel sunt călăuzite popoarele și în cazul unor confruntări armate.
Un rol decisiv în vicierea opiniei publice îl are – cum am mai spus – tehnologia prin care sunt răspândite informațiile, de cele mai multe ori, false. Specialiștii în manipulare cunosc că unitatea mentală a mulțimii se realizează prin provocarea în masă a unor emoții puternice. Walter B. Cannon (1871-1945), profesor de psihologie la Harvard, remarca, încă din 1915, efectele pricinuite de durere, foame, teamă, furie și forța lor distructivă. La om și la animale există mecanismul psihologic natural (o zonă mică la baza creierului) care, atunci când este impulsionat poate provoca sentimente subiective de furie și dorință de a lupta. În urma acestor procese de manipulare dezvoltate în timp, omenirea a suferit mutații culturale majore în modul de a gândi și de a reacționa. Credința autentică în morala creștină ar mai putea stopa acest declin. Altfel, scăpat de sub control, poate conduce lumea occidentală către autodistrugere.
Elementele de civilizație și progres, declamate de societățile contemporane, nu concordă cu cele mai multe dintre manifestările sociale. Permit o spoială, pentru a atenua existența unei majorități tributare instinctelor primare. Nu trebuie să fii influențat de caracterele negative ale lui Vasilievici Gogol (1809-1852), dramaturg rus, pentru a constata că vom rămâne primitivi atâta timp cât nu vom reuși să armonizăm cele trei dimensiuni – trup, suflet, spirit. Cei care au reușit această performanță, în Occident sunt considerați sfinți. Spirite înalte avem. Sufletiști găsim. Trupeși nu mai spunem. Cu toate acestea, nu vrem să fim perfecți. De altfel, „omul este frumos pentru că nu este perfect”. Vrem să fim cu adevărat evoluați spiritual și sufletește. Nici o organizare socială și nici o religie nu a reușit aceasta. Din această cauză – cum am mai spus – umanitatea perfectă este aspirația poeților, iar pentru filozofi rămâne o utopie.
Occidentalii, dar mai ales noi, după Dec.1989, ne-am obișnuit să ne motivăm existența și atitudinile în funcție de ceea ce credem că este bine și ceea ce este rău, fără să realizăm că de-a lungul istoriei, s-au modificat permanent reperele, încât percepția despre bine și rău a devenit subiectivă. Astfel se explică cum am rămas ancorați într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, din care încercăm să extragem modele, deși, nici nu-l cunoaștem și, cu atât mai mult, nu-l înțelegem. Există și cei acordați la realitate. Ei valorifică perioada aceasta pentru a-și reafirma dimensiunea socială. Oricât ar părea neverosimilă afirmația, acești oameni sunt cu adevărat optimiști. Au înțeles că nu sunt pregătiți să întâmpine fenomene pe care nu le pot controla și încearcă să câștige prin rațiune. După ce va trece și această criză, ei își vor organiza viața individuală și socială după o nouă grilă valorică. În felul acesta vor transforma răul în bine și vor progresa. Acesta este optimismul sănătos. Ceilalți se vor manifesta euforic și apoi se vor confrunta cu realitatea.
