162 de absolvenți ai Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, alături de profesorii, părinții și prietenii lor, au luat parte la ultimul curs din viața de licean, cursul festiv.
Îmbrăcați în robe și toci personalizate, cu gradele de absolvent pe umeri, aceștia au încheiat un capitol important din cariera lor în Armata României.
Festivitatea de absolvire a Promoției 2022-2026 „Constantin Brâncuși – 150” a fost una încărcată de emoție și nostalgie și mai adaugă o filă în istoria celor peste 12.000 de absolvenți ai Colegiului Militar.
Evenimentul a debutat cu discursul comandantului colegiului, colonel Lucian-Cătălin Cojocaru, și a directoarei Monica Buculei.
Aceștia le-au urat mult succes în drumul care urmează, fiind conștienți că sunt capabili să facă față provocărilor viitoare, deoarece au toate armele necesare pentru acest lucru.
„Nu o să vă ascund faptul că drumul care urmează nu este ușor, dar din acest motiv vă aflați aici, în colegiul militar câmpulungean, pentru că nu ați ales o cale ușoară. Ați ales o carieră în care disciplina și devotamentul față de țară sunt mai presus de orice. Ați ales să purtați uniforma militară cu demnitate și să vă puneți cunoștințele și viața în slujba României”, le-a transmis comandantul colegiului absolvenților militari.
- Mesajul elevilor
Reprezentantul clasei a XII-a A și-a reamintit cu emoție de primele zile de licean militar:
„În urmă cu patru ani, pășeam cu timiditate pe porțile acestui liceu, cu haine civile prea largi și inimi prea speriate. Din acel moment, viața noastră a stat permanent sub semnul așteptării. Am așteptat să terminăm lunga înviorare, raportul de dimineață, în timpul căruia ne înghețau picioarele pe platou. Am așteptat să treacă orele de curs, să se termine studiul. Am numărat secundele pe cadranul ceasului în timpul plantoanelor, când oboseala ne dădea jos și tot ce ne doream era o oră de somn pe perna de acasă. Am așteptat permisii, am așteptat vacanțe, am așteptat cu nerăbdare ca AMR-ul de pe tablă să ajungă la 0. Am grăbit timpul cu disperare, fără a prețui cu adevărat momentele pe care le petreceam împreună. Iar astăzi, ne-am trezit brusc pe acest platou și am realizat ceva dureros: nu mai avem ce să așteptăm. Timpul pe care l-am alungat s-a oprit. Și am da orice, absolut orice, ca ceasul să dea înapoi”, a spus absolventul Santiago Ionuț Tomoiagă.
„Astăzi, uitându-mă în jur, nu văd doar colegi de clasă, văd o familie, văd oameni care au crescut împreună, care s-au tras în sus unul pe celălalt, văd cele mai bune versiuni ale voastre de până acum. Împreună am învățat să purtăm această uniformă, împreună o să o predăm. Pentru că liceul militar nu se termină la ultimul apel și nu poate fi redus la note, instrucții sau ceremonii. El rămâne în oamenii pe care i-am cunoscut și în momentele pe care le-am trăit împreună, în râsetele din dormitoare după zile obositoare, în boacănele pe care încercam să le ascundem de comandanții de companie”, a spus cu nostalgie absolventa Daria Croitoru, reprezentanta clasei a XII-a C.
Absolventa Petronela Ianoș, reprezentanta clasei a XII-D, a reușit să emoționeze audiența prin cuvintele adresate: „Acum, când finalul nu mai poate fi amânat, nu plecarea în sine e cea care apasă cel mai tare. Ci conștientizarea că ceea ce trăim acum nu se va mai repeta niciodată în aceeași formă. Că nu vom mai fi aceiași 27, în același loc, în același timp, cu aceleași griji și aceleași râsete și poate că nu suntem complet pregătiți. Poate că nimeni nu va fi vreodată, dar acum avem ceva ce nu aveam acum patru ani: un fundament, o direcție și pe cei patru ani care nu vor pleca niciodată prea departe de suflet”.
Foto: elev caporal Antonia Miruna Szekely Pîrțiu, elev caporal Iustina Lehaci
