Arthur Constantin Bărboi, originar din Câmpulung Moldovenesc, a încheiat cu succes studiile de licență la Facultatea de Istorie a Universității din București, fiind desemnat șef de promoție al generației sale.
Reușita sa încununează ani de muncă, pasiune și dorință continuă de autodepășire.
„A fost pură pasiune, dar și dorința de a mă autodepăși.
Un profesor ne-a vorbit de faptul că unul dintre rolurile facultății, pe lângă a provoca dezbateri, discuții intelectuale ș.a.m.d., este acela de a te autodepăși și asta m-a motivat mult pe parcursul anilor.
Mi-am dorit să cunosc cât mai mult, să aprofundez, să aflu”, mărturisește tânărul de 21 de ani.
- Vrea să facă cercetare în istorie ecleziastică
Absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Suceava, tânărul mărturisește că, inițial, și-a dorit să urmeze calea preoției.
Pe parcurs însă, interesele sale au început să se contureze într-o altă direcție, astfel că a ales Facultatea de istorie, domeniu care îl preocupă de multă vreme.
Pasiunea pentru istorie are rădăcini adânci în familie.
Bunicul său, Constantin Bărboi (Bardersca), a fost profesor de istorie la Colegiul Militar din Câmpulung Moldovenesc și scriitor.
„Este mai mult sau mai puțin o moștenire de familie. Ulterior, am avut și o profesoară foarte bună în școala generală, care a reușit să mă îndrepte spre dorința de cunoaștere”, își amintește el.
Interesul pentru istoria ecleziastică s-a cristalizat în anii de liceu, când a studiat istoria bisericească românească și universală.
Pe termen lung, tânărul câmpulungean își dorește să aprofundeze istoria ecleziastică, să facă cercetare în acest domeniu: „Visul meu este să cercetez istoria ecleziastică, structurile diecezane, episcopiile și biografiile marilor personalități ecleziastice care au activat în spațiul românesc”.
- A publicat în reviste aflate sub egida Academiei Române
Mutarea la București a reprezentat o schimbare importantă pentru Arthur, „la 180 de grade”, care a venit la pachet cu multe noutăți, experiențe și provocări.
Primele zile au fost marcate de emoții, însă perioada studenției s-a dovedit una dintre cele mai frumoase etape de până acum, bogată din punct de vedere al cunoașterii, cu colegi ambițioși și profesori dedicați, de la care a avut mereu ceva de învățat.
„A fost o schimbare de mediu și am avut emoții la început. Au fost însă trei ani foarte frumoși. Am stat la cămin, am frecventat mult bibliotecile și, încă de la început, mi-am dorit să studiez, am venit cu acest gând. Am fost motivat de colectivul pe care l-am avut, pentru că am fost o generație foarte bună. Colegii și profesorii m-au ajutat foarte mult”, povestește Arthur.
În timpul facultății a descoperit și o nouă pasiune: istoria medievală.
Activitatea sa de cercetare s-a concretizat deja prin publicarea a două studii științifice, unul în Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, iar celălalt în Revista Istorică, ambele publicații aflate sub egida Academiei Române.
- Va face masterul la Iași
Deși a absolvit la București, Arthur își va continua studiile la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde va urma un program de masterat în istorie.
„Nu m-aș vedea stabilit în București.
Am participat la două conferințe la Iași, am cunoscut profesori de acolo, iar nivelul academic m-a încurajat și motivat să continui studiile în acest centru universitar”, spune el.
- „Niciun rezultat nu aparține exclusiv unei singure persoane”
La finalul celor trei ani de facultate, în cadrul cursului festiv, Arthur a subliniat că dincolo de acumularea de informații sau de formarea intelectuală pe care facultatea i-a oferit-o, anii petrecuți acolo s-au dovedit a fi un mediu propice dezvoltării gândirii critice.
„De acum înainte, căutarea continuă a cauzelor, prin întrebarea aparent simplă <de ce?>, ne va însoți pe tot parcursul vieții – de la analiza unui eveniment sau a unei știri până la cele mai mărunte aspecte ale lucrurilor care ni se întâmplă”.
Tânărul a mulțumit celor care l-au susținut și l-au inspirat, familiei, profesorilor, colegilor:
„Să vorbesc astăzi din postura de șef de promoție reprezintă pentru mine o onoare pe care o primesc cu recunoștință. Onoarea nu vine din faptul că am ieșit primul, ci din valoarea celor dintre care am ieșit primul.
Sunt deplin conștient că niciun rezultat nu aparține exclusiv unei singure persoane. Faptul că mă aflu astăzi în fața domniilor voastre se datorează nu doar efortului personal, ci și profesorilor care ne-au format și modelat intelectual, colegilor alături de care am crescut și familiei care mi-a oferit sprijin constant”.
La festivitatea de absolvire, i-au fost alături părinții săi, fratele său și prietena sa.
