In Memoriam sopranei Hariclea Darclée

În perioada alegerilor pentru președinte de țară, când spiritele erau încinse, am asistat la o mascaradă electorală. În piața publică, la o adunare patriotardă, a apărut în tribună un individ masiv cu barbă, mantie și coroană, voind să întruchipeze pe marele voievod Ștefan cel Mare. Liderii politici îl priveau pătrunși. Acel malac, deghizat în domnitor (fără legătură cu tradiția bucovineană de la Vicovu de Sus), cică îi învestea, predându-le țara și destinele poporenilor, pentru care fusese montată parodia. Noi, care am cunoscut în rolul lui Ștefan cel Mare, din „Apus de soare”, interpretările magistrale ale actorilor George Calboreanu și Teofil Vâlcu, am fost scârbiți. Sceneta aceea eșuase într-o dramă electorală de un grobianism desăvârșit. La așa sacrilegiu, era de așteptat să se răspundă cu emisiuni comemorative, care să amintească adevăratele valori ale neamului și să „spele” imaginea domnitorului de simbolistica meschin-naționalistă. Avem fonotecă. Auzindu-i pe marii actori declamând: „Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe: Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor!” – tot românul ar fi înțeles că țara nu este feuda nimănui. Din păcate, uităm/desconsiderăm valorile noastre autentice. În Grecia, de pildă, toți știu despre Maria Kallas. Noi o avem pe Hariclea Darclée, despre care nimeni nu mai vorbește, cum nici despre Dan Iordăchescu, Miluță Gheorghiu, Magda Ianculescu, George Vraca sau C. Ramadan. Hariclea, al patrulea copil al familiei, se naște la Brăila, la 10 iunie 1860, și a crescut la Turnu Măgurele, fiind încredințată unei guvernante bavareze. Calitățile deosebite ale vocii ei, au fost descoperite de celebra profesoară de canto Marchesi la pensionul Labkovitz din Viena. Impresionată de forța, claritatea și în același timp de finețea glasului, Marchesi i-a oferit lecții de canto gratuite. Înclinația pentru artă, moștenită de la mamă, și pregătirea de la Viena, s-au transformat în pasiune. Reîntoarsă în țară, la București, unde se stabiliseră părinții, continuă lecțiile de canto cu doamna de Kerre. După câteva solfegii și un Lied de Schubert, cântat cu o siguranță surprinzătoare, de Kerre și-a dat seama că avea de-a face cu o voce ce merita dezvoltată. Întrebată de compozitorul G. Cavadia ce urmărește prin lecțiile de canto, Hariclea răspunde „…idependență, voință, progres, creație”. Răspunsul îl cuceri pe Cavadia și-l determină să o introducă în cercurile artistice din București. Așa își face debutul carierei pe la întruniri de societate. După o căsătorie nereușită cu locotenentul Iorgu Hartularie, erou al Războiului de Independență din 1877, și după ce-l întâlnește la Iași pe G. Stephănescu, care auzind-o cântând o arie din „Erodiada” pe versurile lui Pușkin, i-a spus să-și facă datoria față de sine, se hotărăște să plece la Paris. În capitala Franței, recomandată de baritonul Faure, se perfecționează cu E. Duvernoy, profesor la Conservator. Într-un an, vocea ei câștigă un ambitus de trei octave. Își face debutul artistic în 1888, când perfectase „Romeo și Julieta” de Gounod. După cum relata un ziar englez, fusese sărbătorită ca o regină. Pentru rolul Margaretei din Faust, jucat pe scena Operei Mari din Paris, la 14 Dec. 1888, apare pe afiș cu pseudonimul Darclée, dat de Gounod. Succesele tinerei artiste s-au aflat în țară și chiar Vasile Alecsandri l-a informat pe Papadopol Kalimachi despre eveniment „…încă o stea română pe cerul artelor”. După succesul de la București, în 1903, avea să primească și elogiul compozitorului G. Puccini, care o considera „cea mai frumoasă și rafinată Manon” (Lescaut). Artista se prezenta „româncă de limbă și sentiment”. Spunea, în 1907, unui ziarist catalan: „Mă întrebați de unde am vocea care v-a plăcut așa de mult. Ei bine, în țara mea dintre Carpați și Dunăre, sunt mii, (de voci) tot așa de limpezi și puternice”. Hariclea Darclée – exemplu de patriotism autentic – moare în țară, la începutul anului 1939. A avut o carieră de glorie unică, pe cele mai mari scene ale lumii. Poate ar merita să-i poarte numele un concurs de canto. Modelul ni-l oferă grecii…!