Un subiect permanent actual, dar mai prezent ca oricând în Europa și America de Nord, este migrația și efectele sale economice, sociale sau culturale. Migrația generată de sărăcie, conflicte etnice, religioase sau schimbări climatice (secetă, încălzire ori răcire accentuată a atmosferei zonale, care afectează agricultura, creșterea animalelor sau vânătoarea) s-a manifestat în toată istoria omenirii.
Dezvoltarea mijloacelor de transport, accesul la informații reale (nu fantezii) privind ținta deplasărilor și dorința absolut normală pentru o viață mai bună au determinat o migrație în masă a populației în zilele noastre, comparabilă cu mileniul I al erei noastre, când o miniglaciațiune a forțat popoarele Asiei Centrale să caute noi locuri de pășunat pentru turmele lor.
Legat de perioada postbelică, consider (cred că nu greșesc capital) că am asistat la două valuri de migranți, respectiv până în 1990 și după căderea Zidului Berlinului.
După 1945 și până în 1990, emigrația era majoritar din sudul Europei (Grecia, Italia, Spania, Iugoslavia etc.) către nord, unde dezvoltarea rapidă și lipsa de forță de muncă, generată de război, necesitau muncitori de toate specializările.
Căderea comunismului în estul Europei a generat o mișcare migraționistă de amploare spre vest a celor proaspăt scăpați de ”binefacerile” socialismului.
La aceste două valuri se adaugă mișcarea permanentă a celor doritori de siguranță și prosperitate din Africa, Asia sau America Latină, spre Europa și America de Nord, în principal.
Efectele migraţiei sunt pozitive, dar şi negative, atât pentru migranţi, cât şi pentru ţările de destinaţie. Migranţii beneficiază de un nivel de trai net superior, câştigă suficient pentru a-şi sprijini şi familiile, contribuind indirect şi la creşterea bugetului ţărilor natale, prin alimentarea consumului şi a impozitului pe comerţ (TVA, accize etc.).
Statele beneficiare de migranţi se bucură de forţă de muncă ieftină, de lucrători care acceptă slujbe faţă de care autohtonii manifestă reţineri şi de o contribuţie consistentă la PIB, datorită taxării muncii.
Efectele negative ale migraţiei se manifestă, în primul rând, pe plan socio-uman, dar şi cultural. Stabilirea în alte zone ale planetei, de cele mai multe ori total diferite de societăţile din care provin, este însoţită de neadaptare, probleme de comunicare din cauza barierelor lingvistice, drame familiale etc.
Statele şi societăţile care primesc migranţi nu acceptă total culturile diferite, îi masează în adevărate ghetouri etnice, îi acuză de infracţiuni (deseori, în mod real) şi preferă, în zilele noastre, colaborarea cu roboţii.
Domeniile în care migranții au succes și ocupă o parte însemnată din locurile de muncă sunt agricultura, construcțiile, serviciile și, mai puțin, domeniile înalt calificate (informatică, medicină sau inginerie).
Afluxul de estici a determinat, totuși, creșterea procentului de înalt calificați. Trebuie subliniată o deosebire între emigranții din est și cei din Africa sau Asia, deși, pudic și ”corect politic”, oficial, subiectul este ocolit.
Cei din est sunt mai apropiați de statele vestice prin cultură, religie sau cunoașterea unor limbi de circulație internațională. În consecință, atât de dorita integrare se produce mai ușor, iar eficiența în muncă este mai ridicată.
Întrebarea majoră legată de acest subiect se referă la necesitatea migrării și la efectele sale asupra societății vestice. Avem nevoie de migranți datorită îmbătrânirii populației, creșterii importanței serviciilor (îngrijire bătrâni, spre exemplu) sau a dezvoltării generale, dar de o migrație legală, pentru a evita tensiunile sociale majore (vezi SUA și milioanele de imigranți).
Respingerea imigranților este materia primă a partidelor extremiste și nu este eficientă nici economic pentru țările primitoare de muncitori ”oaspeți”.
Să înlocuiască roboții imigranții în viitor? Da, în anumite domenii.