Mai sunt doar 3 zile până la redebutul lui Gheorghe Hagi ca selecţioner, la o distanţă de un sfert de veac de la precedentul experiment, soldat cu o dramatică eliminare în barajul pentru CM din 2002, când ne-a eliminat Slovenia, după o „dublă” în care degeaba le-am fost superiori la frecat mingea, fiindcă de băgat în aţe au făcut-o ei de mai multe ori (la „general” a fost 3-2 pentru ei, după 2-1 şi 1-1), chiar dacă în returul de la Bucureşti, la un moment dat Hagi a băgat, din disperare, 5 atacanţi pe gazon! De atunci încoace, reprezentativa României nu s-a mai calificat vreodată la un turneu final de Campionat Mondial, ba a mai şi devenit un fel de poligon de antrenament pentru toţi frustraţii pământului, ajunşi selecţioneri, cu sprijinul unei federaţii naţionale conduse mai întâi de escroci, apoi de incompetenţi. Cu fiecare nou nume desantat pe banca tehnică, ne-am pus speranţe, am visat la ce e mai frumos şi ne-am ales numai cu eşecuri şi cu un joc parcă din ce în ce mai închis, mai urât, mai de căcănari, nu de fotbalişti. Până şi când ne-am calificat, pe bază de baftă porcească, la turnee finale europene, acolo am reuşit tot să practicăm cel mei nenorocit fotbal, de o urâţenie aproape neverosimilă.
Peste toate, lucrul cel mai deranjant mi s-a părut a fi cramponarea fiecărui antrenor de nişte nume de neisprăviţi fără care parcă nu ne primeau adversarii pe gazon! Împiedicaţi de teapa unor Codrea, Drăguş, Stanciu etc. şi iar etc. au jucat până au îmbătrânit şi tot n-au reuşit să creeze măcar o fază de care să ne aducem ulterior aminte. Acum, la numirea lui Hagi, am sperat că măcar de loser-ii ăştia vom scăpa. Numai că la anunţarea lotului lărgit, m-a luat cu rău când am văzut scris: Drăguş, Stanciu, Moruţan, Munteanu! Băi Gică, tu i-ai văzut pe ăştia vreodată jucând? Şi ţi s-a părut că-s fotbalişti? Daaa? Atunci, iartă-mă, ne merităm cu toţii soarta: tu să iei bătăi soră cu moartea, iar noi să vomăm în tribune sau în faţa televizoarelor. Cu loseri nu se face performanţă, ce nu ţi-e clar!?
