Faultul lui Dumnezeu

Cred că maximul abjecției în sport a fost depășit. Nu așa, cu un vârf de barcă, ci dus într-un loc intangibil pentru alți muritori. Într-una din cocinile unde este cultivat, Gigi Becali a hăhăit că Dumnezeu l-a scăpat de un jucător indezirabil… accidentându-l! Vă imaginați, așadar, cum arată Dumnezeul lui Becali? Se uită la fotbal, nu orice fotbal, ci ăla românesc, nu orice fotbal românesc, ci ăla din play-out, și îi dă la oase unui fotbalist. Aproape înălțător, nu vi se pare? Zic aproape, că putea, vorba aia, să-l scape de tot pe Becali de ăia pe care i se pune pata. Dar nu, credinciosul Becali nu întinde coarda, nu voia accidentare gravă, e mulțumit cu una care să-l scutească de a-l mai vedea pe teren. Una de galben, așa. După mâna lui Dumnezeu, avem acum și faultul lui Dumnezeu! Și cine era fotbalistul cu pricina? Vreun golan, vreun rupător la rândul lui? Nu, ci mai degrabă unul cu bun-simț. Vlad Chiricheș, unul care acum niște ani, în niște meciuri memorabile din cupele europene, îl făcea pe Becali mai mare decât era și decât trebuia să fie vreodată. Acum, s-a mărginit să spună că nu există recunoștință în fotbal. Ceea ce, la drept vorbind, e irelevant. Becali, dacă era nemulțumit de angajatul său, nu era obligat să-l țină în virtutea recunoștinței pentru fapte anterioare. Relațiile contractuale se pot termina și cu o strângere de mână. Nu a fost cazul, nu este cazul în lumea lui Becali. Așa a ajuns, să se bucure în văzul lumii de răul pățit de un om în timp ce lucra pentru el. Un om care are și el o familie, oare cum s-or fi simțit cei apropiați? Pe de altă parte, am spus-o mereu, cei care aleg să meargă la balamucul numit FCSB, în ciuda atâtor mizerii făcute de patron de-a lungul timpului, nu pot fi suspectați de prea mult creier sau de o oarecare stimă de sine. Păcat, Chiricheș chiar părea să fie o persoană cu capul pe umeri față de alți băgători de seamă prin fenomen. De obicei spun că aceia care aleg să își pună gâtul pe butucul lui Becali merită ce li se întâmplă, dar nu și de data asta. A fost prea mult. Cred că gândirea pervertită a lui Becali este depășită de un singur om. Ați ghicit, la ”geniul portocaliu” mă gândesc.