Celebrăm, astăzi, trei sărbători care ating sufletele românilor de pretutindeni, două dintre acestea reprezentând adevărate repere ale creștinătății: Înălțarea Domnului și Sfinții Împărați Constantin și Elena. Prima dintre ele marchează ridicarea la cer a Mântuitorului după 40 de zile de la Înviere, perioadă în care li s-a arătat apostolilor cerându-le să ducă peste tot învățătura Sa.
„Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu”.
Înălțarea Domnului – de pe Muntele Măslinilor – reprezintă una dintre cele mai mari și mai importante sărbători și este cinstită, așa cum se cuvine, în cadrul comunităților creștine din întreaga lume. Referitor la Sfinții Constantin și Elena, se cunoaște faptul că împăratul Constantin cel Mare a acordat – prin Edictul de la Milano din anul 313 – libertate de cult creștinilor, luând sfârșit, astfel, persecuțiile la care aceștia fuseseră supuși până atunci, iar împărăteasa Elena, mama sa, a fost cea care l-a îndemnat mereu către credința în Iisus Hristos, ei datorându-i-se și descoperirea crucii pe care a fost răstignit fiul lui Dumnezeu.
S-a vorbit – în bisericile noastre – despre Înălțare și despre Sfinții sărbătoriți astăzi, mai bine și cu mai mult har decât aș putea s-o fac eu și tocmai de aceea mă voi opri – cu voia domniilor voastre – asupra Zilei Eroilor, zi în care sunt comemorați cei ce s-au jertfit, fără ezitare, pentru apărarea pământului strămoșesc. Printr-un Decret-Lege din 4 mai 1920 s-a decis ca această zi să fie serbată (în fiecare an) de Înălțare, hotărâre reconfirmată, apoi, după anul 1989. Este ziua în care se face pomenirea eroilor români căzuți la datorie pentru libertate, pentru dreptate și pentru credință, ziua celor pe oasele cărora se sprijină pământul sfânt al țării, ziua în care ne aplecăm genunchii gândului în semn de respect față de acești curajoși ai neamului.
Recunoștința pe care le-o datorăm trebuie să se regăsească în modul nostru de a-i pomeni și de a le cinsti memoria, purtându-i în rugăciunile noastre ca pe niște binefăcători fără de care nu știm ce s-ar fi întâmplat, în timp, cu minunatul spațiu carpato-dunărean. Din păcate, asistăm și la încercări de ducere în derizoriu a tot ceea ce înseamnă patriotism și dacă nu vom ști să luptăm pentru ca eroii – trași, de-a lungul timpului, pe roata nedreptăților făcute acestui popor – să rămână în sufletele și inimile noastre, precum și în cele ale generațiilor viitoare, vom binemerita stigmatul istoriei. ,,Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții’’, spunea marele istoric Nicolae Iorga și, Doamne, câtă dreptate avea!
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU…
Trimit scrisoarea asta către Tine,
Mărite Doamne ce le știi pe toate
Și nu îți cer prea multe pentru mine,
Da-ți cer, în schimb, să vii să faci dreptate.
Nu tolera demenții omenirii
Ce nu mai pot în piele să-și încapă,
Crezând că-s mai presus de legea firii,
Porniți să ceară, iar, pământ și apă.
Coboară-Te în mijlocul durerii
Să îi oprești pe toți acei tâlhari
Înnebuniți de patima puterii,
La tot ce este bine refractari.
Pe toți acei nemernici fără minte,
Alungă-i, Doamne, ducă-se-n pustii,
Iar de-or veni, din nou, săpând morminte,
Să le-amintești că au și ei copii.
Nu trece cu vederea răutatea
Care provoacă-atâta suferință
Și ia-le, Doamne Sfinte, libertatea
De-a face doar ce cred de cuviință.
Tu poți să le arăți că nemurirea
Nu poate fi atinsă de smardoi,
Că dragostea, onoarea și mărirea
Sunt rezervate doar pentru EROI.
Îți mulțumesc, cu toată-amărăciunea
Pe care-am exprimat-o prin cuvânt:
Ascultă-mi, Preamărite, rugăciunea
Și fă să fie PACE pe Pământ!
Constantin MOLDOVAN
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!
