Le înţeleg oboseala

Drept să vă spun, dintre toate comentariile auzite în ultima etapă, cel mai amuzant mi s-a părut a fi acela când în prim-plan se vedea Gheorghe Hagi, iar noi am fost informaţi că selecţionerul nu pierde niciun meci, mergând să-i vadă la lucru pe cei susceptibili de a fi convocaţi la echipa reprezentativă. Vorba e: ca să… ce? Că până în toamnă, când debutăm în Liga Naţiunilor, mai avem de jucat doar rolul de sparring-parteneri pentru una sau două echipe mai deştepte, calificate la Campionatul Mondial, în care putem folosi teoretic orice maimuţoi, rezultatele neinteresând pe absolut nimeni. Mă uitam şi nu-mi venea să cred ce vede, odată cu mine, numai că el din tribună, selecţionerul: nişte obosiţi, nişte băieţi apăsaţi parcă de cu totul alte griji decât meciul în care fuseseră târâţi împotriva voinţei lor, şi pentru care ideea de performanţă evident că nu există, din moment ce deşi jucau pentru prezenţa pe podium şi implicit în preliminariile cupelor europene, aveau în ei o lehamite vecină cu moartea clinică. Erau prezente două echipe de top, Dinamo şi Rapid, ale căror visuri de mărire se legaseră iniţial de aducerea unor presupuşi fotbalişti care pot „face diferenţa”: Moruțan la Rapid şi Puşcaş la Dinamo. După ce am scris înainte de sosirea fiecăruia că numai nişte fraieri fără frontiere ar putea da bani pe asemenea panarame, ba încă şi punându-şi speranţe în nişte fapte din care n-au fost în stare niciodată să arate, fiecare nouă apariţie a chiflelor ăstora (cândva nelipsite de la Naţională!) m-a confirmat şi răs-confirmat. De aici deduc că nu pe ei îi urmărea Hagi. Atunci pe cine? Să fi fost prezent spre a selecta copiii-minune despre care feluriţi şmecheri zic că ar trebui să devină baza unei viitoare naţionale de mare viitor? Sigur e că Gică a văzut un meci doar obositor, în care golurile s-au marcat doar din prostia adversarilor. Toţi erau atât de obosiţi… Oare de ce? Păi dacă oboseşti tu, la televizor, privindu-i, vă daţi seama cât de obositor o fi să îl şi produci!?