Cred!… În România pașnică, moderată și onestă

În urmă cu 3 ani, pe 7 decembrie 2022, în rubrica ”Ecologia iubirii și viceversa”, publicasem articolul ”Negăsiții cu tricolor: babe care se piaptănă în vreme ce Terra arde”.
Războiul din Ucraina începuse, iar din Budapesta primisem imagini cu afișe cât clădirile, unde ”Ungaria mare” își revendica frontierele imperiale… Tot atunci, în România, o seamă de patrioți de paradă – pentru care țara este doar o hartă, nemaicontând realitățile acesteia – se agitau, viermuind pe te miri unde. Unul dintre neastâmpărații ăștia – ”român verde”, vorba lui Caragiale – îmi strecurase în cutia poștală harta României ”gigantice”… Nu doar a ”României mari”, cea ”gigantică” rupând teritorii tuturor țărilor din jur, încât Dunărea – în parcursul său sud-estic – curgea numai pe teritoriul țării.
Cred – cum credeam și atunci – că, în ziua de azi, a acapara prin arme teritorii și a ucide o etnie, sub pretextul patriotard al salvării altei etnii ori spre a-i jefui resursele naturale, este crimă.
Recent, expulzarea unor spioni ai lui Viktor Orban din Ucraina, însoțită de descoperirea unui plan de invazie a Ucrainei de către trupe ungare, sub protecția Moscovei, mi-a confirmat supozițiile de atunci. Plan care, în condițiile supușeniei lui Orban față de țarul roșu – pe care acesta și l-ar dori victorios în Ucraina! – ar înlesni și visul acestuia de a-și întinde ”imperiul” până la curbura Carpaților.
În paralel, candidatul ”suveranist” la președinție, George Simion – mizând pe ”românii verzi” și instabili emoțional, din țară ”și de peste hotare” – face jocul liderilor de la est și vest, cel în al cărui ”clește” pare prinsă România pașnică. Nici mare, nici mică, ci atât cât este și voiește să fie: pașnică!
Cred, așadar, că – în condițiile date – opțiunea pentru Nicușor Dan la președinția României este cea optimă. Asta, acceptând o realitate perenă: aceea că nu există lideri perfecți ori lideri ideali!
A nădăjdui însă că în destinul personal și într-un timp propriu minții fiecăruia – variabil și nedefinit, deci – se va produce o schimbare semnificativă în bine, este eronat și face dovada imaturității oricui. ”Mai-binele” sesizabil nu e cum!…
Ce spun și scriu de ani și ani este că numai așezarea individuală în vocație aduce binele personal, nicidecum speranța în vreun lider politic.
Așadar, indiferent de cine a fost până acum la președinția țării, el a dovedit că, de regulă, bunele sale intenții, istoric vorbind, mereu au tapetat – după zicală – un loc mai mult sau mai puțin plăcut, dar nu pârjolit spre a deveni ”iad”!… La nivel general, de țară, rezultatele succesive – socio-economice și morale – ale regimurilor politice fiind cele ale repetatelor compromisuri proprii democrației; care compromisuri, într-un fel sau altul, vor continua…
Dar!… Așezarea în vocație, cu toate compromisurile politice – cât și exercitarea oricăror ”job”-uri – se pot realiza numai și numai în condiții de libertate care, la rândul ei este, condiționată de pace. O pace regională care, la ora actuală, este pusă sub semnul întrebării și în lipsa căreia abia, locul ar deveni pârjolit!…
Și, apropo de continuarea compromisurilor: cu Nicușor Dan la Cotroceni, m-aș bucura dacă actualul președinte interimar, Ilie Bolojan, ar putea fi numit prim-ministru, coteriile și aranjamentele politicianiste de partid dovedindu-se ca aparținând trecutului.
Votul de duminică, 18 mai 2025, poate fi al României pașnice, temperate și oneste!