Diaconescu: Unii încearcă să-şi fundamenteze cariera în MAE pe o ofertă politică

Cristian Diaconescu a spus că nu au fost valorificate toate oportunităţile de cooperare şi de dezvoltare a unui parteneriat de substanţă cu China şi Federaţia Rusă. El a spus că deficitele comerciale în dauna României sunt foarte mari, România nefiind capabilă să exporte comparabil pe piaţa chineză, respectiv pe piaţa Federaţiei Ruse, pe măsura importului foarte mare pe care îl realizează. Referitor la sensibilitatea relaţiei politice şi diplomatice cu Rusia, ministrul a spus că este vorba despre "un concurs de percepţii, multe avându-şi rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat"

Întrebat în legătură cu modul în care va gestiona relaţia cu Traian Băsescu, Diaconescu a spus că dialogul instituţional este obligatoriu. Ministrul a spus că deja a discutat şi s-a sfătuit de multe ori cu preşedintele, mai ales în subiectele de criză, iar dezbaterile s-au dovedit foarte utile.

Ministrul Cristian Diaconescu a mai spus că are deja un calendar de contacte politico-diplomatice pentru perioada următoare, menit să asigure faptul că, din punct de vedere politic, nu va exista niciun impediment pentru "eliminarea" clauzei de salvgardare pe tema justiţiei în vara anului 2009, apreciind că "prioritatea Ministerului de Externe trebuie să o reprezinte înlăturarea acestei inechităţi în ceea ce priveşte situaţia României în cadrul Comisiei Europene şi a Uniunii Europene în general".

De asemenea, ministrul a confirmat faptul că, în afară de Bogdan Muzuru, i-a mai propus pe Doru Costea şi Bogdan Aurescu pentru funcţiile de secretari de stat ai MAE. În acest context, ministrul a spus că viitoarea organigramă, care în opinia sa ar putea fi aoptată prin hotărâre de Guvern săptămâna viitoare, va conţine o modificare a portofoliilor secretarilor de stat: afaceri bilaterale, afaceri strategice şi afaceri multilaterale, incluzând Uniunea Europeană. Tot referitor la viitoarea organigramă a MAE, ministrul a menţionat deschiderea unei Direcţii Generale pentru Afaceri Economice, cu rol de sinteză şi analiză.

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei de presă MEDIAFAX de către ministrul de Externe, Cristian Diaconescu:

Rep.: Care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

Cristian Diaconescu: În mod evident, o politică externă de substanţă presupune, pe de o parte, servirea interesului naţional de o manieră profesionistă şi dedicată, iar pe de altă parte conturarea mai clară al profilului fundamental al statului român pe zona relaţiilor internaţionale. Or, din acest punct de vedere, luând pe categoriile de interes privind politica externă românească, este clar că România va fi foarte interesată să-şi afirme un rol mult mai conturat în cadrul Uniunii Europene, să-şi întărească profilul global şi, evident, suntem interesaţi din această perspectivă ca edificiul european în general să fie solid şi eficient.

Din punctul de vedere al României, participarea la procesul decizional pe marile categorii de probleme europene va reprezenta o prioritate de prim rang. Mă refer aici la zona de constituire politică şi bugetară a Uniunii Europene, aspectele de securitate şi cooperare, vecinătatea Uniunii Europene, vecinătatea spre est, parteneriatele pe care statele membre al Uniunii Europene le pun în aplicare, precum şi profilul României în ceea ce priveşte un concept de securitate energetică, pe care sperăm că Uniunea Europeană îl va aborda în mod mult mai serios în perioada următoare.

Rep.: Mi-aduc aminte că la ceremonia de instalare, chiar de aici, de la Ministerul de Externe, preşedintele s-a referit la un eşec în relaţia cu China şi la un semieşec în relaţia cu Rusia. N-aţi avut niciodată ocazia să spuneţi dacă sunteţi de acord cu aceste afirmaţii şi dacă da, ce soluţii întrevedeţi?

C.D.: În acest moment, eu cred că, fiind într-un moment de evaluare a relaţiei bilaterale cu doi parteneri extrem de importanţi cum sunt Federaţia Rusă şi China, aş vrea să vă spun faptul că, cel puţin în opinia noastră prealabilă, nu au fost valorificate toate oportunităţile de cooperare şi de dezvoltare a unui parteneriat într-adevăr de substanţă cu aceste ţări. Spun acest lucru pentru că, aşa după cum este lesne de văzut, cel puţin pe dimensiunea economică a cooperării între România şi Federaţia Rusă, respectiv între România şi China, deficitele comerciale în dauna României sunt foarte mari, România nefiind capabilă să exporte comparabil pe piaţa chineză, respectiv pe piaţa Federaţiei Ruse, pe măsura importului foarte mare pe care îl realizează.

Sigur că în zona Federaţiei Ruse avem un deficit de balanţă rezultat în special din importurile de materii prime, de energie. Practic, 100% din gazul importat de România vine din Federaţia Rusă, în procentul de 31% cât România se aprovizionează cu gaz din exterior (...) 69 la sută din gazul din România venind din auto-aprovizionare. În ceea ce priveşte China a apărut o diferenţă de balanţă comercială destul de serioasă. Cred că, din acest punct de vedere, pe dimensiunea economică a cooperării, nu putem să fim foarte mândri cu rezultatele obţinute.

Cred, totodată, că sub aspectul direct al diplomaţiei şi al activităţii Ministerului de Externe, nu am folosit toate oportunităţile pentru clarificarea unor aspecte sensibile de natură politică şi nu numai, pentru a servi dimensiunea economică într-un mod adecvat. Doi parteneri extrem de importanţi în Consiliul de Securitate, de asemenea, Federaţia Rusă, cea mai importantă ţară din vecinătatea apropiată a României, reprezintă pentru România, dar şi pentru România ca membru al NATO şi al Uniunii Europene, două zone în care, într-adevăr, dialogul trebuie să fie mult mai clar, mult mai aplicat şi deosebit de complex. Nu este simplu. Sunt actori mari, care-şi desfăşoară relaţiile internaţionale în plan global. Dar, pe de altă parte, sunt convins că în ambele ţări există o disponibilitate de a coopera cu ţara noastră pe foarte multe planuri şi cred că nicio astfel de oportunitate nu trebuie să fie pierdută.

Rep.: Când vă refereaţi la relaţia bilaterală din punct de vedere diplomatic vă gândeaţi şi la o sensibilitate a relaţiei politice? Între România şi Rusia mai ales.

C.D.: Nu există o sensibilitate a relaţiei politice, şi o spun cu toată seriozitatea. Există însă, de foarte multe ori, din păcate, un concurs de percepţii, multe avându-şi rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Trebuie să fim foarte clari şi să privim cât se poate de mult spre viitor, sigur, fără a neglija, în măsura posibilului, rezolvările pe care le putem da unor dileme din trecut. Dar în acest moment trebuie să privim interesele României în perspectivă de termen scurt, mediu şi lung. Şi pe acest palier, în condiţiile în care şi România va fi confruntată cu o criză economică foarte serioasă, în condiţiile în care apar scurt-circuite economice între ţări la est care ne afectează până şi gazul la aragaz într-un moment anume, este clar că abordarea pragmatică nu înseamnă o abordare concesivă. Înseamnă o orientare spre priorităţi cât se poate de clare şi serioase. Din acest punct de vedere, eu nu cred că politica externă poate fi o politică resentimentară, dar nu cred pe de altă parte nici că diversele domenii în care obţii rezultate în politica externă trebuie să ducă automat la pierderea de credibilitate pe alte domenii, deci, că politica externă a unui stat, indiferent cu cine intră în relaţie, poate fi condiţionată într-o formă sau alta.

Nu fac proces de intenţie nimănui. Vreau să spun că încercăm în aceste zile, foarte rapid, să ne fie foarte clare priorităţile pe care România le are. Şi aceste priorităţi ţin de interesul cetăţeanului şi de interesul societăţii româneşti. Şi prima dintre priorităţi este o abordare, cel puţin din punct de vedere al relaţiilor internaţionale, cât mai clară a intereselor de securitate, de stabilitate şi economice ale României, care de multe ori se întrepătrund.

Rep.: Spuneaţi de mai multe ori, de la începutul mandatului dumneavoastră, de fapt reaminteaţi, că preşedintele este şeful politicii externe a României.

C.D.: Da, absolut.

Rep.: Şi, în aceste condiţii, cum vedeţi viitoarea dumneavoastră colaborare cu Traian Băsescu?

C.D.: Normală. Cu toţii suntem în serviciul public. Din acest punct de vedere este evident că dialogul instituţional este nu numai o necesitate, este chiar o obligaţie. O obligaţie legală şi pe măsură ce reuşim ca eforturile noastre să fie convergente la nivelul preşedintelui, premierului, reprezentanţilor guvernului, că nu numai de ministrul de Externe este vorba aici, precum şi a Parlamentului, atunci, pe domeniile pe care le abordăm convergent vom avea rezultate. În condiţiile în care apar alte categorii de abordări, practic nu facem decât să blocăm o dezvoltare necesară interesului naţional. Deci, din acest punct de vedere, lucrurile sunt simple.

Rep.:Aţi avut deja discuţii despre modul în care veţi colabora, v-aţi sfătuit?

C.D.: Da, în mod frecvent şi a fost foarte utilă dezbaterea unor teme, este normal să informezi preşedintele pe anumite aspecte şi dezvoltări de politică externă, şi, evident, să te pui de acord în ceea ce priveşte deciziile şi mesajele care se transmit. Pentru că vreau să vă spun că cei care primesc din partea Ministerului de Externe mesaje de politică externă consideră că aceste date, aceste propuneri uneori, sau idei, viziunea, în general, reprezintă rezultatul deliberării interne. Nu se poate pune problema transmiterii unor mesaje distonante, uneori diferite. De aceea, tradiţional, în adresarea diplomatică vorbeşte o singură persoană dintr-o delegaţie. Or fi mulţi cu idei într-o delegaţie, dar întotdeauna vorbeşte şeful delegaţiei, pentru respectul adresat partenerului de dialog şi ca cealaltă parte să înţeleagă în ce măsură partea română are o viziune clară în legătură cu ceea ce spune. Mesajele sunt totdeauna angajante. Aici nu discutăm numai funcţie de coeficientul intelectual sau sensibilităţile proprii. Ceea ce spui angajează România şi ceea ce angajează România trebuie obligatoriu să fie rezultatul unei deliberări interne constituţionale.

Rep.: Pe ce teme v-aţi sfătuit până acum? Au fost o mulţime de subiecte de la începutul mandatului.

C.D.: În orice caz, pe temele care în mod legal şi constituţional reprezintă temeiul de decizie pentru statul român, inclusiv în legătură cu aspectele de criză.

Rep.: Eraţi la audieri în Parlament când spuneaţi că MAE se va implica pentru eliminarea clauzei de salvgardare. Spuneaţi atunci că este vorba "despre un asterix care nu oferă României sută la sută capacitatea de membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană". Cum veţi face acest lucru? DAE, din câte ştiu, nu ţine de dumneavoastră...

C.D.:Practic, am în vedere realizarea unui calendar de contacte politico-diplomatice. În perioada următoare, subiectul unui mecanism pe care-l punem în aplicare ar fi acela de a stabili priorităţile pe care, împreună cu Ministerul Justiţiei, împreună cu Ministerul de Interne, să le putem promova în aşa fel încât în anul 2009 clauza de salvgardare să fie ridicată.

Mecanismul de salvgardare nu are un termen precis de finalizare, dar, repet, atâta vreme cât noi şi bulgarii, România şi Bulgaria sunt singurele ţări care au acest mecanism de evaluare separată, care se poate traduce la un moment dat şi în sancţiuni, mi se pare că prioritatea Ministerului de Externe trebuie să o reprezinte înlăturarea acestei inechităţi în ceea ce priveşte situaţia României în cadrul Comisiei Europene şi a Uniunii Europene în general.

Cum vă spuneam, ne propunem să ne recâştigăm rolul decident la masă, de cel mai mare stat mic sau cel mai mic stat mare, cum doriţi să-l evaluaţi. Avem nişte repere, benchmark-uri, deci, odată ce, sigur, prin efortul sistemului judiciar şi al sistemului mecanismului intern vor fi depăşite, este normal ca niciun fel de impediment politic – şi aici revine sarcina Ministerului de Externe – să nu mai stea în calea ridicării clauzei de salvgardare.

România, după părerea mea, a făcut paşi decisivi în ceea ce priveşte înlăturarea condiţionalităţilor cerute şi cred că evoluţiile recente sunt un argument în acest sens, dar avem, repet, o obligaţie ca acest mecanism în ceea ce priveşte România să fie înlăturat.

Rep.: În vara acestui an?

C.D.: Da. În vara acestui an. Sigur, depinde până la urmă de performanţa internă, dar şi de calitatea şi de nivelul dialogului pe care îl avem cu reprezentanţii Comisiei Europene.

Rep.: Tot apropo de implicare în a avea o mai bună poziţie în Uniunea Europeană, cum se poate implica MAE pentru Schengen şi pentru aderarea la zona Euro.

C.D.: Aici am chiar nişte date concrete şi din acest punct de vedere pot să spun că în ceea ce priveşte procesul de aderare la euro, de la data aderării la Uniunea Europeană practic România participă în cadrul Uniunii Economice Monetare, fiind considerat stat cu derogare la adoptarea monedei europene unice. Derogarea se aplică tuturor statelor membre, deci nu este o chestiune care ne priveşte direct numai pe noi, ci pe noile state membre, până când îndeplinesc condiţiile de convergenţă.

O altă condiţie în legătură cu noi este legată de participarea monedei naţionale pe o perioadă de cel puţin doi ani la aşa numitul Mecanism al Ratelor de Schimb. România şi-a propus adoptarea monedei unice până în 2014, intenţionând să adere la mecanismul ratelor de schimb premergător undeva în anul 2012. Este un calendar convenit cu Uniunea Europeană. Sigur că responsabilitatea principală din acest punct de vedere revine Guvernului, Ministerului de Finanţe, Băncii Naţionale, dar încercăm prin ambasadele, prin reprezentanţele noastre diplomatice să urmărim modul în care şi alte state membre ale Uniunii Europene se pregătesc pentru adoptarea monedei unice. Este un moment complicat care presupune un nivel performant al economiei, iar acum noi ne aflăm într-o criză – noi, Uniunea Europeană, în general. Deci, probabil că în acest moment sunt o serie de aspecte care trebuie privite cu foarte mare atenţie.

Vreau să vă spun, ca o chestiune ceva mai generală – în noua organigramă a Ministerului de Externe veţi găsi, sau poate veţi regăsi, o Direcţie Generală pentru Afaceri Economice. Este altceva decât ceea ce până acum s-a făcut. Această direcţie în primul rând îşi propune să sintetizeze informaţiile de natură economică din spaţiile în care avem reprezentanţe diplomatice şi economice, în al doilea rând se fac analizele necesare.

O Direcţie în cadrul acestei Direcţii Generale va elabora şi un buletin de alertă privind dezvoltările în legătură strictă cu criza financiară şi economică la nivel mondial. Repet, sunt informaţii care intră în Ministerul de Externe şi mi se pare normal pe de o parte să avem sistematic o prelucrare şi o analiză a acestora, pe de altă parte să informăm decidenţii politici în legătură cu ceea ce se întâmplă în alte ţări.

În legătură cu Schengen-ul, da, avem responsabilităţi directe privind integrarea în Spaţiul Schengen. Conform calendarului de aderare România urmează să se intrgreze în Spaţiul Schengen în martie 2011, împreună cu Bulgaria. Vor avea loc până în 2010 misiuni de evaluare ale Comisiei Europene şi dintre cele patru domenii majore de evaluare pe care le are România, Ministerului Afacerilor Externe îi revine responsabilitatea privind sistemul de vize.

Primele misiuni care vor fi evaluate începând cu iunie 2009 sunt consulatele de la Belgrad, Chişinău, Istanbul, Kiev şi Moscova. Evident că Ministerul de Externe se va concentra pe implementarea acquius-ului comunitar în materie consulară şi din această perspectivă vreau să vă spun că în ceea ce priveşte întregul mecanism de eliberare a vizelor, mecanismele de aprobare internă, de identificare şi consultare conform standardelor Schengen vor fi puse în aplicare.

Vreau să vă spun foarte clar că aceste mecanisme folosesc în primul rând cetăţeanului român. Dincolo de obligaţiile naturale pe care le avem în relaţia cu Uniunea Europeană, foarte multe preocupări, sesizări, din partea cetăţenilor români care circulă în străinătate sunt legate de felul mai mult sau mai puţin operativ în care serviciile consulare româneşti sunt capabile să presteze aceste sevicii consulare. Este evident o zonă faţă de care, dincolo de obligaţiile europene va trebui să o îmbunătăţim. Aici este vorba nu numai de clasicele dotări logistice, deschiderea de consulate, dar este vorba şi de regândirea atentă a manierei în care serviciul consular, căci aşa se numeşte – serviciu consular – peste tot în lume, răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Nu întotdeauna condiţiile sunt favorabile şi nu întotdeauna un cetăţean se prezintă la un ghişeu consular având toate actele asupra sa şi răbdarea necesară pentru a primi, în funcţie de birocraţia consulară, actele necesare. Este vorba şi de o schimbare de mentalitate din acest punct de vedere, dincolo de aspectele tehnice.

Rep.: Şi ca investiţie, despre ce sumă vorbim?

C.D.: Nu ştiu în acest moment. În orice caz, din evaluările noastre este suma pe care deja am inclus-o în bugetul pe 2009. Deci, nu avem nevoie de bani în plus dacă şi actualul buget va respecta previziunile pe care Ministerul de Externe le-a formulat deja. Ţine şi de modalitatea în care vom reuşi să atragem bani europeni pentru că este o zonă în care putem să folosim şi fondurile europene în măsura în care vom asigura cofinanţarea şi proiecte fezabile.

Rep.: Fiindcă vă refereaţi la organigrama MAE, ce veţi face cu instituţia agentului guvernamental pentru CEDO?

C.D.: Deocamdată suntem într-o discuţie, într-un proces de deliberare prietenesc şi cooperant cu Ministerul Justiţiei. După cum ştiţi atât magistraţi cât şi diplomaţi sunt în organizarea sistemului agentului guvernamental pentru CEDO. Cauze destul de complexe vor urma în perioada care ne aşteaptă. Dar cred, după cum stau lucrurile, că şi în organigrama pe care sperăm să o adoptăm prin hotărâre de Guvern săptămâna viitoare, agentul pentru CEDO se va regăsi tot în structura Ministerului de Externe. Dar discutăm sub aspectul eficienţei cu Ministerul Justiţiei. Ştiţi că până în 2003 agentul era la Ministerul Justiţiei.

Rep.: Apoi, a trecut la dumneavoastră. A fost o perioadă de reducere a numărului de condamnări, dar în ultimul timp nu s-a mai auzit nimic despre CEDO.

C.D.: Aici nu este vorba neapărat de condamnare. Până la urmă statul român reprezentat de agentul guvernamental îşi face datoria. Sigur, cum să vă spun, nu neapărat de Ministerul de Externe depinde calitatea hotărârilor care sunt date în România şi care fac obiectul atacului la CEDO. Noi, Ministerul de Externe încearcă să-şi facă datoria cât se poate de serios dar în discuţie nu este o decizie a Ministerului de Externe ci hotărârile instanţelor judecătoreşti.

Rep: La ceremonia de instalare a dumneavoastră la MAE, preşedintele se referea la procesul de depolitizare a Ministerului, iar dumneavoastră dădeaţi asigurări că "MAE nu este o sinecură politică". Cam câţi oameni mai aveţi încă numiţi politic? Ce faceţi - îi schimbaţi din funcţie?

C.D.: Criteriul din punctul meu de vedere este profesionalismul. Nu pot să vă răspund câţi oameni sunt numiţi politic pentru că îmi imaginez că şi cei care au lucrat înaintea mea în Ministerul de Externe au avut în vedere faptul că aici, repet, se lucrează direct şi imediat cu aspectele care ţin de interesul naţional. Dacă cineva are şi o apartenenţă politică, dar şi dovedeşte o calitate profesională deosebită, nu este niciun fel de problemă, totul este în regulă.

Problema nu stă neapărat în faptul că cineva ar avea simpatii politice. Conform statutului diplomatic, nimeni dintre cei care sunt angajaţi în Ministerul de Externe, cu excepţia ministrului, nu poate face politică. Este o interdicţie obligatorie pentru cei care lucrează în acest sistem. Pe de altă parte, însă, dacă vorbim despre depolitizare şi ca să vorbesc cât se poate de deschis, trebuie să evităm un anumit mental al unora care, cu sau fără carnet de partid, încearcă să-şi fundamenteze o carieră în Ministerul de Externe pe o ofertă politică pe care câteodată nimeni nu le-o cere. Deci un anumit gen de disponibilitate exagerată în condiţii de schimbare politică face rău identităţii unui diplomat.

În primul rând, se spune aici că eşti diplomat de carieră şi mulţi dintre noi ne mândrim cu acest lucru. Înainte de toate, suntem diplomaţi de carieră şi vrem să fim respectaţi şi trataţi ca atare din acest punct de vedere. Ba chiar şi reglementările privind salarizarea sau privind drepturile pe care le au diplomaţii sunt speciale pentru că se consideră că este un domeniu special. A amesteca disponibilitatea politică exagerată, eventual în întâmpinarea vectorului politic atunci când vine la putere, mi se pare atitudinea cea mai periculoasă, pentru că se generează un soi de concesie, pentru că lucrurile nu sunt bine înţelese la un moment dat şi acest lucru face rău mesajului şi muncii efective, produsului pe care respectivul diplomat este în măsură conform mandatului său să-l ducă la îndeplinire. Şi aici mă pot referi de la adjunctul de ministru până la ambasador sau referent, în orice ţară.

Deci, din această perspectivă, am insistat ca cel puţin "partea grea" a Ministerului de Externe să fie condusă de la nivelul secretarilor de stat de diplomaţi de carieră. Şi acest lucru, repet, nu a fost făcut în ideea de a închide acest sistem al diplomaţiei, ci pur şi simplu pentru că în 2009 vom avea probleme foarte dificile şi noi ca minister şi ţara întreagă şi pentru a răspunde rapid şi eficient este nevoie ca pe întregul ax de informare, evaluare şi decizie al Ministerului de Externe să fie oameni care nu învaţă acum sau din mers această meserie. Pentru că este o meserie pentru care dai examen pentru fiecare grad diplomatic, an de an, este o meserie pentru care, mai ales de la nivele superioare, trebuie să ai unul sau două posturi diplomatice, să cunoşti limbi străine, să ai o pregătire specială.... Or, din această perspectivă, aceste componente se câştigă în timp, greu, şi ţin de o performanţă individuală care poate fi evaluată numai într-o perioadă mai lungă de timp.

Sigur, nu contest faptul că şi în lumea politică sunt suficienţi colegi, indiferent de la ce partid politic, cu suficiente capacităţi speciale. Şi cred că din acest punct de vedere voi avea şi colegi şi sunt gata să colaborez cu oricine e desemnat din punct de vedere politic. Dar, în ceea ce priveşte câteva zone ale activităţii diplomatice, începând cu secretarii de stat, cred că profesioniştii vor da rezultate foarte bune în perioada următoare.

Rep.: Sunteţi pregătit să spuneţi şi numele viitorilor secretari de stat?

C.D.: Deocamdată cel care înţeleg că a fost aprobat de domnul prim-ministru înţeleg că este Bogdan Mazuru, care este diplomat de carieră. El a fost şi ambasador la NATO în perioada în care România s-a integrat în Alianţa Nord-Atlantică şi ultimul său post este de ambasador în Germania.

Rep: S-a întors deja de la post?

C.D.: Da, îşi va prelua...

Rep.: Şi alte propuneri? Mai circulau şi alte nume...

C.D.: Da, cred că nu este niciun fel de problemă. Am mai făcut propunerea în legătură cu domnul Doru Costea, ambasador la Geneva, şi în legătură cu Bogdan Aurescu, cel care a fost reprezentantul nostru la Haga, la Curtea Internaţională, şi omul cu care am lucrat ani şi ani de zile în pregătirea şi conducerea dialogului bilateral cu Ucraina şi Federaţia Rusă pe cadrul juridic bilateral.

Rep.: Şi ce sarcini îi vor reveni fiecăruia dintre ei?

C.D.: Să vedem. Aştept, în funcţie şi de decizia primului-ministru, să avem şi o discuţie pentru a vedea fiecare - conform competenţelor dar şi aşteptărilor sale - care dintre domeniile din viitoarea organigramă va dori să le acopere.

Rep.: Schimbaţi organigrama, deci schimbaţi şi portofoliile secretarilor de stat?

C.D.: Da, da. Dar, repet dacă va aproba primul-ministru cele trei nominalizări, ei vor fi cei care vor acoperi zona bilaterală, multilaterală şi afacerile strategice. Dar vom vedea.

Rep.: Aşadar acestea vor fi următoarele portofolii pentru secretarii de stat? Afaceri bilaterale, afaceri multilaterale şi afaceri strategice?

C.D. Da. Zona multilaterală, incluzând şi afacerile europene.

Rep. Republica Moldova este un subiect care se tot repetă, pentru care se tot fac eforturi de îmbunătăţire dar în mod constant vin mesaje de la Chişinău mai mult sau mai puţin lipsite de diplomaţie. Sunt probleme cu vizele, cu tratatul...Ce veţi face?

C.D. În primul rând este încurajatoare după părerea mea dezvoltarea în legătură cu parteneriatul european cu Republica Moldova, în contextul unui parteneriat estic propus de Uniunea Europeană. Reprezintă o dezvoltare politică după părerea mea necesară atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova şi vom insista în continuare pentru finalizarea sa. În al doilea rând, sunt aspecte bilaterale care ţin de cadrul juridic în lucru între cele două ţări, pe care nu văd de ce să nu le tratăm cu toată disponibilitatea şi, repet, nu din perspectivă emoţională ci pragmatic. În legătură cu acordurile de mic trafic de frontieră, în legătură cu acordurile de liber schimb, în legătură cu deschiderea unor consulate şi a raporturilor consulare în general suntem convinşi că ambele ţări înţeleg că în acest moment avem nevoie de un cadru juridic stabil. În al doilea rând, Republica Moldova are aşteptări europene pe care noi le încurajăm şi în al treilea rând, România este stat membru al Uniunii Europene cu toate prerogativele, dar şi limitările pe care un stat membru al Uniunii Europene le poate angaja cu un stat din afara Uniunii Europene în ceea ce priveşte diversele chestiuni, de la cetăţenie până la micul trafic de frontieră.

În condiţiile în care în ambele capitale acest lucru este clar, evident că este în interesul ambelor capitale să păstreze o relaţie politică spunem noi specială, în sensul de constructivă. O relaţie politică pe care s-o putem, pas cu pas, dezvolta în perioada următoare.

Rep.: Şi acest lucru este clar în ambele capitale?

C.D.: Cel puţin la Bucureşti, da. Restul aspectelor le vom discuta de la caz la caz. Eu vreau să vă spun că cel puţin pe partea Ministerului de Externe vom promova în continuare elementele de pragmatism. Aici nu va exista nicio componentă subiectiv emoţională. În continuare vom da substanţă din punct de vedere pragmatic relaţiei speciale pe care România doreşte să o aibă cu Republica Moldova.

În continuare vom susţine suveranitatea, integritatea teritorială a acestei ţări şi vom susţine acele proiecte regionale, internaţionale care promovează aceste idei. Nu vom susţine, în mod evident, acele proiecte care în evaluarea noastră pot afecta suveranitatea acestui stat. Să fie foarte clar din acest punct de vedere. Evident că vom promova în continuare ideea ca Uniunea Europeană să fie mai aproape de Republica Moldova şi să ofere Republicii Moldova un orizont european ceva mai clar.

Rep.: La audierile din Parlament aţi insistat pe faptul că veţi da o nouă dimensiune colaborării cu Parlamentul. În ce mod, concret, veţi face acest lucru? Nu va îngreuna procesul decizional?

C.D. Parlamentul are o activitate externă susţinută, care evident nu este atât de vizibilă ca celălalt spectru de politică externă, dar cel puţin în chestiunile care ţin de politica externă, interesul naţional al României, în chestiuni care ţin de securitate, de stabilitate....voi schimba maniera de lucru. Eu voi fi cel care va cere audierile în comisiile parlamentare şi acest lucru pentru că actele normative la care Ministerul de Extermne este chemat să le avizeze şi care vor veni în Parlament reprezintă cel puţin din punctul meu de vedere chestiuni care trebuie abordate printr-o clarificare preliminară. Deci e foarte bine ca Parlamentul să ştie din partea iniţiatorilor dintr-un Guvern la ce să se aştepte. Ca să fiu mai concret, sub aspectul participării trupelor româneşti în diverse teatre de operaţiuni, în vară se adoptă un calendar, or acel calendar trece prin CSAT după care este trimis la Parlament într-un interval de timp care este mare, după părerea mea. O discuţie preliminară, din acest punct de vedere, nu văd de ce n-ar fi necesară.

Sunt aspecte - cum ar fi Uniunea Europeană, cum ar fi relaţia cu Republica Moldova - Parlamentul are şi structuri, dar şi proiecte specifice. Sigur că o cooperare din acest punct de vedere pentru a se evita dublarea de limbaj este absolut necesară.

Sunt multe alte domenii: drepturile omului, unde Ministerul Afacerilor Externe, ca de altfel şi Parlamentul au şi structuri specializate, au şi mandat specific pe anumite zone.

Deci, repet, am fost senator, am fost preşedintele unei comisii în Senatul României. Ştiu multe din calităţile pe care le are Parlamentul pe acest palier şi cum acestea pot fi potenţate printr-o cooperare mult mai aplicată.