Spor de confidenţialitate pentru magistraţi, în discuţia instanţei supreme

Din cauza hotărârilor judecătoreşti diferite privind sporul de confidenţialitate din justiţie, procurorul general al României cere instanţei supreme să tranşeze chestiunea, apreciind că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchete nu au dreptul la un astfel de bonus.

Concret, unele instanţe au admis acţiunile formulate de judecători, procurori şi personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi au dispus plata drepturilor salariale solicitate reprezentând sporul de confidenţialitate în cuantum de 15 la sută sau 30 la sută din indemnizaţia de încadrare brută lunară sau din salariul de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Alte instanţe au respins astfel de solicitări.

În acest context, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a sesizat, în 14 iulie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu un recurs în interesul legii, cerând admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii în sensul că, "judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, nu beneficiază de sporul de confidenţialitate, acestora nefiindu-le aplicabile dispoziţiile articolului 3 din Ordonanţa Guvernului 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată cu modificări prin Legea 444/2006, art.15 din Ordonanţa Guvernului 6/2007 referitoare la unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea 232/2007, art.20 alin.3 din Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism şi ale art.13 din OUG 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, modificată prin Ordonanţa Guvernului 9/2001".

Kovesi arată că în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la acordarea sporului de confidenţialitate judecătorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, în raport de dispoziţiile art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată cu modificări prin Legea 444/2006, art.15 din Ordonanţa Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, modificată şi completată şi ale art.13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, modificată prin Ordonanţa Guvernului 9/2001.

Astfel, unele instanţe au admis acţiunile formulate de reclamanţii şi au dispus plata drepturilor salariale solicitate reprezentând sporul de confidenţialitate în cuantum de 15 la sută sau 30 la sută din indemnizaţia de încadrare brută lunară sau din salariul de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, atât pentru o perioadă de trei ani, anterioară introducerii acţiunii cât şi pentru viitor.

În acest sens, instanţele au reţinut că potrivit dispoziţiilor art.13 din Ordonanţa Guvernului 9/2001 pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu faptele, informaţiile, documentele de care iau cunoştinţă în cadrul funcţiei, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidenţialitate în cuantum de până la 30% calculat din salariul de bază brut.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.8 din acelaşi act normativ salariile de bază pentru funcţiile de conducere şi de execuţie din cadrul Consiliului sunt asimilate funcţiilor specifice Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale, etc.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art.3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului 19/2006 privind creşterile salariale care se acordă personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special, din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, care prevăd că pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul sau avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15 la sută din solda lunară, respectiv din salariul de bază.

Totodată, prin dispoziţiile art.15 alin.1 din Ordonanţa Guvernului 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidenţialitate în cuantum de până la 15 la sută şi altor categorii de funcţionari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administraţiei Preşedinţiale, Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei şi Comerţului, Consiliul Legislativ.

Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.3 din Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, modificată şi completată s-a acordat acest spor de confidenţialitate în cuantum de până la 15 la sută şi membrilor Plenului, precum şi unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Însăşi Ordonanţa Guvernului 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispoziţiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidenţialitate personalului din aparatul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil şi similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituţiilor publice, care gestionează informaţii clasificate.

Or, obligaţia profesională de confidenţialitate a fost impusă imperativ reclamanţilor de către legiuitor prin dispoziţiile art.99 alin.1 lit.d din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraţilor şi ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, modificată şi completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui drept salarial, spun unele instanţe.

Totodată, s-a constatat că reclamanţii nu îndeplinesc o funcţie de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel încât se află în situaţie identică nu doar comparabilă cu personalul mai sus amintit, din unităţile bugetare privind acordarea dreptului la o contraprestaţie salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligaţiei de confidenţialitate. Aceştia desfăşoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puţin contactul cu informaţii confidenţiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecţia victimelor, datele cu caracter personal ale justiţiabililor şi colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptăţeşte la acordarea sporului de confidenţialitate.

De altfel, o parte din reclamanţi deţin certificate ORNISS prin care se certifică gestionarea informaţiilor clasificate, potrivit dispoziţiilor art.28 din Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Documentul notează că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situaţie identică şi nu doar comparabilă cu personalul din unităţile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal şi nediferenţiat al aceleiaşi obligaţii de confidenţialitate, iar refuzul acordării sporului de confidenţialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispoziţiilor art.2 alin.1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului 137/2000.

Potrivit art.16 alin.1 şi 2 din Constituţia României, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor, fără privilegii şi discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.

Reclamanţii, în calitate de reprezentanţi ai sistemului judiciar sunt discriminaţi în sensul art.2 şi 6 din Ordonanţa Guvernului 137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidenţialitate, cu motivarea că aparţin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul şi elementul generator şi fundamental al stabilirii şi acordării sporului salarial pentru confidenţialitate în sistemul de salarizare.

Singurele obiective şi elemente care conduc la o diferenţiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea şi cantitatea muncii, condiţiile de muncă, cu sublinierea că această diferenţiere se reflectă numai în salariul (indemnizaţia) de bază nu şi în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective şi elemente cu totul speciale şi specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopţii, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.

În caz contrar, sunt încălcate principiile constituţionale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaţionale în materie, respectiv, dispoziţiile art.7 şi art.23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare, notează documentul, făcând referire la deciziile judecătorilor prin care s-a admis acordarea sporului.

Alte instanţe au respins acţiunile reclamanţilor, magistraţi şi personal auxiliar de specialitate, privind acordarea sporului de confidenţialitate cu motivarea că aceştia nu fac parte din categoria personalului militar şi a funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, personalului CNSAS, cel al Consiliului Naţional privind discriminarea, etc. Instanţele au apreciat că situaţia acestui personal nu este considerată comparabilă cu cea a magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, al căror statut şi sistem de salarizare este reglementat prin legi de sine stătătoare, motiv pentru care nu se poate reţine o discriminare în acest sens.

De altfel, faţă de prevederile Ordonanţei Guvernului 137/2000 nu orice diferenţă de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reţinut tratamentul diferenţiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situaţii analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament diferenţiat. Or, Statutul personalului din sistemul autorităţii judecătoreşti beneficiază de o diferenţiere de tratament, care are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri socio-profesionale, în considerarea condiţiilor de numire, funcţionare şi eliberare din funcţie.

În acest sens, Curtea Constituţională, în acord cu practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoage. De asemenea, s-a reţinut că sporurile, premiile şi stimulentele acordate demnitarilor şi altor categorii de salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de constituţie, au mai statuat unele instanţe.

O acţiune similară, introdusă de procurorul general al României s-a soldat cu o bulversare a bugetului Ministerului Justiţiei.

În 19 martie, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie au aprobat acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 la sută din salariul de bază brut lunar judecătorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, în condiţiile în care procurorul general susţinea contrariul.

"Solicit admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi a dispoziţiilor art.I pct.42 din Ordonanţa Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/2001, în sensul că, judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor nu mai beneficiază, începând cu data de 1 octombrie 2000, de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 la sută din salariul de bază brut lunar", susţinea Kovesi în recursul în interesul legii înaintat ICCJ.

Instanţa supremă, însă, a admis recursul în interesul legii, dar în interesul magistraţilor şi al personalului auxiliar, legiferându-şi practic drepturile.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu afirma recent, în cadrul unei conferinţe de presă comună cu ministrul Justiţiei, că unele salarii din sistemul de justiţie au ajuns, ca urmare a unor decizii de legiferare luate în interes propriu de către judecători, la un nivel aberant şi nejustificat, depăşind orice limită a bunului simţ.

"După părerea mea, în sistemul de justiţie au apărut în momentul de faţă, prin această manieră de legiferare în interes propriu a judecătorilor, nişte salarii care au ajuns la nivele pe care le consider absolut aberante şi nejustificate, au depăşit orice limită, inclusiv cea a bunului simţ. Nu este posibil ca în România un domeniu, fie el şi justiţia, să-şi legifereze în nume propriu şi beneficiu propriu", spunea Tăriceanu.