Zeci de persoane suferă de glaucom fără să ştie că sunt bolnavi din cauza absenţei simptomelor

Zeci de presoane suferă de glaucom fără să ştie că sunt bolnavi, întrucât nu au niciun fel de simptom, specialiştii recomandând, mai ales în cazul celor care au astfel de situaţii în familie, efectuarea cel puţin a unui consult medical de specialitate pe an, pentru a evita orbirea.
  În România, nu există o statistică a bolnavilor de glaucom, însă se estimează depistarea a peste 150.000 de cazuri. Persoanele bolnave pot evita orbirea dacă diagnosticul este stabilit din timp şi dacă urmează un tratament standardizat, administrat toată viaţa, a declarat profesor doctor Dorin Chisăliţă, preşedintele Societăţii Române de Glaucom, la Sinaia, în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute.

Glaucomul, a doua cauză a orbirii la nivel mondial, reprezintă un grup de boli ale ochilor care afectează nervul optic. În jur de 70 de milioane de oameni au glaucom în întreaga lume.

"În lumea modernă, la 50 de bolnavi cu glaucom există alţi 50 care nu ştiu că au aceasta boală din cauza absenţei simptomelor", a spus profesor doctor Benone Cârstocea, preşedintele Societăţii Române de Oftalmologie.

Potrivit rezultatelor unui studiu realizat la nivel naţional, la care au răspuns 320 de oftalmologi, glaucomul reprezintă o problemă de sănătate publică prin frecvenţa în creştere a îmbolnăvirilor.

Medicii spun că nu se cunoaşte exact cauza producerii glaucomului, boala fiind asociată, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind drenajul deficitar al unui fluid numit umoare apoasă.

La pacienţii cu presiune intraoculară crescută peste 21 de milimetri coloană de mercur, ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această presiune crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce poate duce la pierderea treptată a vederii.

Potrivit profesorului Dorin Chisăliţă, glaucomul poate apărea în special la persoanele cu vârsta peste 40 de ani, cu antecedente în familie, la cele depistate anterior cu presiuni intraoculare crescute sau la persoanele care suferă de diabet zaharat, hipertensiune şi hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, sistemul Raynaud şi miopie avansată.

Stabilirea diagnosticului în cazul glaucomului presupune măsurarea presiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic, a unghiului de drenaj şi a câmpului vizual. Din datele rezultate în urma acestor investigaţii, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom şi cât de avansată este boala.

Glaucomul nu se vindecă, este o boală progresivă care durează toată viaţa şi nu se cunoaşte un tratament care să-l vindece, însă dacă este descoperit în faze mai puţin avansate, poate fi supravegheat şi menţinut în acea stare.

Tratamentul pentru glaucom costă 300 de lei pe luna şi este decontat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Profesorul Cârstocea a mai spus că dacă specialiştii români sunt bine bine pregătiţi, nu la fel stau lucrurile la capitolul dotări. Pentru o dotare corespunzătoare la nivel naţional, suma necesară pentru investiţii ar trebui să prornească de la un nivel minim de şase milioane de euro.

În prezent, doar câteva oraşe beneficiază de aparatura corespunzătoare diagnosticării şi tratării glaucomului, respectiv Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Cluj-Napoca.

Medicii recomandă ca, după 40 de ani, fiecare persoană să-şi facă un consult oftalmologic anual şi, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom în familie.