Dacă săptămâna trecută, când rememoram un fragment din istoria urbei parcurgând aleile Cimitirului „Pacea” („Prin labirintul umbrelor”) pomeneam de lespedea spartă de mormânt cu blazonul Cantacuzinilor (lespede care, alături de monumentul funerar din fier forjat realizat la Paris, marchează locul de veci al prinţului George Cantacuzino, marele logofăt al Moldovei), cu câteva zile în urmă, în Cimitirul „Sf. Simion” (aparţinând Parohiei Bisericii Armene), m-am oprit în faţa unui monument funerar care poartă blazonul nobiliar al baronilor Kapri.

 

Îngerul decapitat

Monumentul, cioplit cu măiestrie din gresie cenuşie, pe care se înalţă zvelt dar decapitat de o mână distrugătoare un înger cu aripile aduse la spate, marchează aproape central cimitirul care-a fost, cu cinci decenii în urmă, locul de joacă al copilăriei mele.

La vremea aceea, în vechiul cimitir, în care pătrundeam furişându-mă prin plasa de sârmă găurită a gardului, lespezile din piatră cu inscripţii ciudate, încârligate în alfabet armenesc (dar şi cu alfabet latin, în limbile română şi germană), nu fuseseră încă dislocate din locurile lor, iar monumentele mâncate de trecerea timpului, acoperite cu muşchi şi licheni, nu suferiseră încă rănile batjocoritoare de astăzi.

Pentru a face loc altor morminte, pietrele tombale, din cel mai vechi cimitir al Sucevei, au fost înlăturate, multe dintre ele samavolnic distruse, crucile cioplite din piatră - năruite de pe socluri - au fost frânte, iar plăcile din marmură şi granit, cu inscripţii purtătoare de informaţii preţioase, au fost sparte fie deliberat, fie în încercările de a le face dispărute, pentru ca un mormânt devenit anonim să facă loc altuia.

 

Recurs la istorie

A rămas printre câteva spărturi de piatră, stingher şi dezonorat, acest monument cu blazonul baronilor Kapri.

Trebuie să fac recurs la istorie pentru a sublinia rostul şi rolul pe care l-au avut armenii în Bucovina.

Armenii, trăitori în aceste locuri încă înainte de întemeierea Ţării Moldovei, au rămas aici şi după ocuparea austriacă şi, pentru rolul lor în economia zonei, au fost susţinuţi de Curtea de la Viena.

La recensământul din 1775, guvernatorul militar Spleny menţiona existenţa în Bucovina a 58 de familii de armeni, din care cea mai mare parte locuiau în târgul Sucevei.

Consiliul Aulic de Război s-a arătat însă interesat şi a favorizat creşterea numerică a acestora, susţinând cerinţele lor de a întemeia o colonie armeană separată în zonă.

Deşi această colonie nu s-a configurat, armenilor li s-au acordat o serie de privilegii legate în special de dezvoltarea economiei.

 

Primul negustor armean înnobilat

Unul dintre aceste privilegii a fost ridicarea interdicţiei pentru armeni de a cumpăra moşii în Bucovina.

Până atunci armenii fuseseră doar mari arendaşi. Ca urmare a achiziţionării unor proprietăţi funciare, ei au putut accede la titluri nobiliare.

La sfârşitul anului 1785, împăratul Iosif al II-lea ridică pe „neguţătoriul Bucovinii, Ioan Capri, şi nu numai pe dumnealui ci şi pe feciorii dumnealui, dară şi pe toţi copiii lor acei trupeşti, cum şi pe strănepoţii acestora, bărbăteşti şi femeeşti...la cinste şi boerie” acordându-i „diploma de boerie”, „semnul de peceţi” (blazonul) şi numindu-l (pentru că achiziţionase mai întâi moşia Măriţei) „Nemiş de Măriţei”.

Ioan Capri (numele a fost ulterior schimbat în Kapri, potrivit grafiei germane) devenea astfel primul negustor armean înnobilat, fiind totodată şi primul nobil bucovinean căruia i se recunoştea apartenenţa la starea nobiliară de cavaler al statelor supuse Coroanei austriece.

 

Blazonul sculptat în piatră

După înglobarea Bucovinei ca cel de-al 19-lea cerc administrativ în Galiţia şi primirea de către Ioan Capri a indigenatului galiţian, ca nobil de Măreţei (Edler von Marecey), s-a făcut (de către împăratul Leopold al II-lea) înălţarea în scara nobiliară la starea de baron.

Curtea de la Viena răsplătea astfel activitatea comercială de distribuire a produselor manufacturiere austriece atât în Bucovina cât şi în afara graniţelor imperiului, în Moldova, precum şi faptul că s-au livrat cai şi vite pentru nevoile armatei imperiale în condiţii avantajoase pentru vistieria habsburgică.

În anul 1811, împăratul Franz al II-lea acorda baronilor Kapri deviza „INDUSTRIAE ET FIDELITATIS FRUCTUS” care poate fi văzută încă pe blazonul sculptat în piatră de pe monumentul funerar al lui Ignatz von Kapri din cimitirul armenesc sucevean „Sf. Simion”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Blazonul baronilor Kapri.

Comentarii