Rugăciune

Să stau culcată-n zăpadă
Cu braţele larg desfăcute,
Închipuind o nespus de frumoasă
Cruce a de somn
Dinadins,
Pe care doar îngerii ar merita
Să se răstignească
Pentru păcate făcute
În paradis.
Alb fără margini
Şi linişte neîncepută,
Nori destrămaţi în flori
Troienindu-mă lin,
În timp ce lacrimi fierbinţi
Se nasc sub pleoapele-nchise
Şi-ngheaţă nainte de-a curge
Din vise. Amin.

(Ana Blandiana)