Cătălin MIHULEAC

Zinedine Zidane a strălucit copios pe terenurile de fotbal, cu asta e mai toată lumea de acord. De-un timp, s-a lăsat de sport, dar îşi preumblă în continuare faima de colo-colo, semănând cu un dop de la o sticlă de vin vechi, scos doar pe trei-sferturi. E avantajos aşa: mai o reclamă pentru un sponsor în bătrâna Europa, mai o amplă acţiune de propagandă în tânăra Africa... Principalul e ca jetul de lovele să nu se subţieze şi să aibă şi pe mai departe vigoarea de a se îndrepta spre conturile sale din bancă. Nici nu trebuie să ne mire prea mult activităţile sale de sportiv la pensie, căci cam cu asta se ocupă şi pe la noi foste vedete alde Gică Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase.

Faptul că Zidane se preumblă de colo-colo ca un dop scos doar pe trei-sferturi dintr-o sticlă de vin vechi, obţinând un profit frumuşel din gloria sa apusă doar pe trei-sferturi, nu prea este pe placul cunoscutului satirist francez Cristophe Alévêque. Acesta, cu belşug de mâncărici pe limbă şi pe condei, l-a taxat pe star, numindu-l, în ediţia din 3 ianuarie a revistei lunare „Sportmag”, „panou publicitar care are trei neuroni”. În viziunea satiristului, pentru că se comportă ca un ins care profită peste limitele decenţei de imaginea sa, Zidane practică nişte activităţi care pot fi încadrate, fără înconjur, într-un „fel de prostituţie.”

Acuma, ce să zic, ca să înghiţi o asemenea sarma rece şi rapidă ca un glonţ, îţi trebuie multă culoare cenuşie la mansardă, acesta fiind un capitol unde, în general, fotbaliştii nu şed tocmai strălucit. Urmare a comentariilor încasate, Zidane nu i-a aplicat un cap în gură sau în piept obraznicului satirist, cum a făcut cu italianul Materazzi în finala Campionatului Mondial din 2006, ci l-a dat în judecată, pentru „injurii publice”. 

Bineînţeles, se pot aduce în discuţie multe argumente în favoarea tupeistului, începând cu libertatea de expresie şi cu dreptul de a pune în discuţie un comportament de larg interes public. Dar, a încerca să-i explici toate astea unui fotbalist, fie el şi încoronat cu toate onorurile lumii, nu-i altceva decât pierdere de vreme.

Din punctul de vedere al unui privitor neutru la tot spectacolul, Cristophe Alévêque nu l-a criticat pe Zidane, ci l-a lăudat, chiar foarte tare. Fiindcă, aşa cum s-a văzut din reacţia sa isterică, încheiată cu o pâră intens mediatizată la tribunal, Zidane nu are „trei neuroni”.

Ci, în cel mai fericit caz, doi.